Cu mulți ani în urmă, o doamnă, a îndrăgit teribil un copil orfan de la Centrul unde lucra și l-a luat acasă.
Cristi, timidul absolut, se ascundea după mama, indiferent de situație. De acolo își permitea un zâmbet discret. Acolo și doar acolo se simțea în siguranță, în spatele mamei lui adoptive, pentru că între timp doamna l-a înfiat.
Am reîntâlnit acest înger de de femeie în urmă cu câteva zile. Se mișca cu oarecare dificultate și a început să destăinuie parte dintre problemele de sănătate pe care le avea.
Totuși, subiectul care ne ducea în trecut era Cristi.
– Cristi? Ce face Cristi? am întrebat!
– Imaginați-vă, copilul acesta care căruia nu-i dădea nimeni șanse a terminat Arhitectura. A terminat Ion Mincu. 5 ani la zi. Trebuie să-l ajut în continuare și apoi mă operez la coloană
Un destin salvat de un suflet mare! Minunat, nu?!
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
Recuperări istorice
