Când doi oameni se ceartă, pierd amândoi. Chiar și atunci când unul este mai puternic, are de pierdut în lupta cu inferiorul său. Elefantul, ori cât de mare ar fi. dacă-i intră în ureche un purice și-a pierdut liniștea. Cât despre lupta mare-mic … vorba românului: când se luptă lupul și câinele, bate lupul, însă nici el nu rămâne cu blana întreagă.
Dar nu despre lupte este vorba în ceea ce urmează, ci despre orgolii. Orgolii sunt peste tot. Rivalități sunt în toate domeniile. Citeam undeva că și între nevoiași sunt rivalități. Da, chiar și acolo unde oamenii nu ar avea nimic de împărțit apar patimi. Poate că nevoia împinge la luptă mai mult decât orice altceva. Un coleg sesiza modul de acțiune a două rânduri de frați. Unii, cu situație mai bună. nu s-au grăbit să ia, ci au așteptat să primească. Ceilalți, provenind din familie cu posibilități mai puține, s-au grăbit să ia ceea ce considerau că li se cuvine.
Ei bine, în exemplul de colaborare pe care vi-l dau e vorba de modul în care diversitatea poate acoperi lipsurile personale și despre importanța colaborării.
Citeam undeva că doi nevoiași, doi cerșetori, erau mereu în mare … disonanță. Unul era schilod și altul orb. Erau geloși unul pe celălalt. Nu primeau ajutor la fel și din acest motiv se urau.
Viața însă le-a arătat calea înțelegerii. În spatele lor venea o viitură. Ambii urmau să moară pentru că unul putea fugi dar nu vedea unde, iar celălalt vedea dar nu-l țineau picioarele.
După ani de certuri, orbul l-a urcat în cârcă pe schilod și a devenit văzător al căii de scăpare.
Colaborând s-au salvat împreună!
Ceai de urzică
Recuperări istorice
Cuvant despre Cer
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Fascinația rostirii
