Iubire și timp

Am oficiat sute de cununii religioase. Aflată în construcție, Biserica Sfântul Andrei, nu era un loc favorit pentru oficierea cununiilor. Doar cei din cartier sau cei care ne cunoșteau aveau curajul să se cunune printre schelele care au stat ani mulți în Biserică. Pictarea Bisericii a durat. La ce dimensiuni are biserica, nici nu se putea altfel.

Odată terminată construcția Biserica Sfântul Apostol Andrei a devenit locul favorit al celor care voiau să se cunune. În trecut, sâmbăta treceam pe lângă Sfinții Îngeri și mi-aș fi dorit să pot oficia eu acele cununii care păreau fără număr. Însă de la un moment dat, lucrurile s-au schimbat, iar Sfântul Andrei a deveni renumită pentru oficierea acestor slujbe.

Am slujit mereu cu pasiune, însă, la cununii am pus cel mai mult suflet. Mi-am dorit mereu ca momentul acela să fie unic, ca acea binecuvântare să țină, să nu se transforme niciodată în chin, să nu fie marcată de ruperi dau drame. Am încercat să le construiesc mental viitorul, astfel încât să-i văd bine și peste ani pe cei cărora le-am pus verighete în degete.

Sigur, viața împreună nu e ușoară. Iubirea, iertarea și răbdarea cred că sunt fundamentale. Despre ele am vorbit mereu la finalul cununiilor. Am vorbit din postura omului căsătorit, însă nu din prisma unei perfecțiuni proprii, ci din dorința de a da putere celor care au plecat de mână prin viață, iar în drumul lor s-au oprit un ceas și în fața mea.

Ei bine, timpul a trecut. Nu … câțiva ani, ci 27 de ani. Am ajuns să văd perechi pe care le-am binecuvântat și acum au 25 de ani de la căsătorie.

Am mai repetat încă o dată actul cel dintâi. Nu mă refer la ceremonie, pentru că este alta, este o slujbă de mulțumire, ci la aceea trăire interioară prin care am simțit că le doresc tot ce este mai bun acelor oameni aflați în fața Altarului.

Atunci când oamenii reușesc să se maturizeze și să îmbătrânească împreună e minunat. Nu-mi amintesc chipul lor dintâi. Doar ochii și zâmbetul le mei regăsesc printre amintiri. Însă nici nu simt că a trecut atât de mult timp, Mă simt ca atunci,

Cu toate acestea, momentul celor 25 de ani e unul care are o încărcătură emoțională mult peste cea de la cununie. E un prag spre altă vârstă, spre alte incertitudini. Oare, va fi și cununia la 50? Și, de data aceasta, motivul nu ar mai fi păcatele tinereților ….

În același timp, la 25 de ani, te afli pe un munte de realizări. Ai un trecut de familie. Ai experiență. Ești în vârful timpului întruchipat de Roata vieții. Poate și copii care-ți stau alături. Poate că ești deplin realizat. Ești tare că ai rezistat. Ești puternic pentru că ai dovedit timpul și ispitele lui.

La 25 de ani tinerii trăiesc ceea ce nu au trăit niciodată. Emoții colosale, Lacrimi, Amintiri, Melancolii, Planuri. Poate și regrete.

Au avut și inițial, dar ele nu erau definitive ca acum. Atunci eram val și mergeam cu valul. La 25 devii stâncă pentru cei care-s valuri.

În fine, nu am ordonat ideile. Însă e minunat să rămâi împreună, E minunat să marchezi momentul. E minunat să iubești pe cineva, cu timpul pe care-l adună cu tot, cu riduri, cu fire albe …

Am oficiat cu atât de multă pasiune cununiile încât nu cred că este cineva care să nu-și aducă aminte, iar  am ajuns să oficiez cu atât de multă emoție slujba de mulțumire de la 25 de ani. Mă bucur ca am mai prins încă o oră din viața acestor familii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și

Aștept să plec ….

În decursul anilor la Sfântul Andrei, în Micro 14, au slujit mulți preoți retrași din activitate. Preoții Dumitru…