Astăzi în Biserica Ortodoxă Română este sărbătorit Sfântul Evanghelist Matei

Sfântul Evanghelist Matei: Viața și Contribuția unui Apostol al lui Hristos

Sfântul Evanghelist Matei este unul dintre cei patru autori ai Evangheliilor din Noul Testament, având un rol esențial în răspândirea învățăturilor lui Iisus Hristos. De asemenea, el este cunoscut și sub numele de Levi, înainte de a deveni discipolul lui Hristos. Viețile celor 12 apostoli sunt diferite, dar povestea lui Matei este una care ne oferă o lecție profundă despre pocăință, chemare divină și misiunea de a răspândi cuvântul lui Dumnezeu.

1. Matei înainte de chemarea divină

Matei s-a născut într-o familie evreiască, probabil în Capernaum, și înainte de a deveni apostol, el era cunoscut ca „Levi”. Activitatea sa principală era aceea de vameș, o meserie disprețuită de evrei, deoarece vameșii erau considerați colaboratori ai stăpânirii romane și adesea erau percepuți ca trădători și păcătoși, din cauza practicilor lor de a cere taxe suplimentare pentru propriul lor câștig.

Vameșii erau disprețuiți în comunitatea evreiască și era greu de înțeles pentru mulți dintre evrei cum o persoană care trăia în păcat ar putea să fie aleasă de Dumnezeu pentru o misiune măreață. Totuși, această alegere este, în sine, un semn al îndurării și iubirii nemărginite ale lui Dumnezeu, care nu face diferență între oameni, ci cheamă pe oricine să-L urmeze.

2. Chemarea lui Iisus și urmare

Conform relatării din Evanghelia după Matei (Matei 9:9), chemarea lui Matei a fost una directă și convingătoare. În timp ce Matei stătea la „vama sa”, Iisus i-a zis simplu: „Urmează-mă!” Și Matei, fără ezitare, s-a ridicat și L-a urmat pe Hristos. Gestul său de a-l urma pe Iisus a fost o schimbare radicală de viață, un act de credință profundă.

Această chemare a lui Matei este importantă nu doar pentru contextul său istoric, dar și pentru semnificația spirituală pe care o poartă: în fața chemării divine, nu există scuze, nu există întrebări. Matei lasă totul în urmă – averea, statutul social și viața sa veche – pentru a deveni discipol al Mântuitorului.

3. Evanghelia lui Matei

Sfântul Matei este autorul primei Evanghelii din Noul Testament, o lucrare care are un caracter distinctiv în rândul celor patru Evanghelii. Evanghelia după Matei este adresată în mod special evreilor și are scopul de a dovedi că Iisus este Mesia promis în Vechiul Testament.

Unul dintre principalele aspecte ale Evangheliei lui Matei este legătura strânsă dintre Vechiul și Noul Testament. Matei folosește frecvent profețiile din Vechiul Testament pentru a arăta că viața și activitatea lui Iisus împlinesc aceste predicții. De exemplu, în Matei 1:22-23, nașterea lui Iisus este văzută ca o împlinire a profeției lui Isaia despre nașterea unui copil dintr-o fecioară.

Evanghelia lui Matei subliniază învățăturile esențiale ale lui Iisus, inclusiv celebra „Predică de pe Munte” (Matei 5-7), care conține învățături despre iubirea de aproapele, iertare, smerenie și rugăciune. În această predică, Matei reunește învățăturile etice și spirituale ale lui Iisus, dându-le o structură sistematică care să ajute credincioșii să trăiască conform voinței lui Dumnezeu.

De asemenea, Evanghelia după Matei conține relatarea minunilor, a învățăturilor profunde și a parabolelor lui Iisus, dar și a patimilor și învierii sale, toate cu scopul de a arăta divinitatea lui Iisus și misiunea Sa mântuitoare.

4. Apostolul și activitatea misionară

După înălțarea lui Iisus la cer, Matei a continuat să răspândească mesajul Evangheliei. Tradiția creștină spune că el a predicat în diverse regiuni, inclusiv în Palestina și în zone din Orientul Apropiat, și că a fost martirizat pentru credința sa. Deși nu există un consens clar în privința modului în care a murit, tradițiile diferite sugerează că ar fi fost martirizat pentru mărturia sa despre Iisus.

În ceea ce privește activitatea misionară a lui Matei, acesta a fost unul dintre cei care au pus bazele Bisericii primare, fiind un element de legătură între iudaismul tradițional și noul cult creștin. Misiunea sa a fost dedicată învățăturii și stabilirii comunităților de credință, iar Evanghelia sa continuă să rămână una dintre sursele fundamentale ale învățăturilor creștine.

5. Moștenirea lui Matei

Moștenirea lui Matei este una vastă, nu doar prin scrierea sa, dar și prin exemplul său de transformare personală. El reprezintă un model al pocăinței, al răspunsului la chemarea lui Dumnezeu și al dedicării totale în slujba Evangheliei. Prin Evanghelia sa, el a lăsat o fereastră deschisă către învățăturile esențiale ale lui Iisus, care continuă să fie un ghid pentru milioane de creștini din întreaga lume.

Sfântul Matei este sărbătorit în Biserica Ortodoxă pe 16 noiembrie, iar această zi reprezintă nu doar o celebrare a vieții sale, ci și o invitație pentru toți creștinii de a reflecta asupra chemării lor de a-L urma pe Hristos, indiferent de trecutul lor.

Sfântul Evanghelist Matei este un simbol al iertării și al schimbării profunde care poate avea loc în viața unui om atunci când răspunde chemării divine. De la vameș disprețuit la unul dintre cei 12 apostoli ai lui Hristos, viața lui Matei este un exemplu clar al faptului că nimeni nu este prea departe de Harul lui Dumnezeu. Prin Evanghelia sa, el a lăsat un mesaj care transcende timpul și locul, continuând să inspire și să călăuzească pe toți cei care doresc să urmeze calea mântuirii.

Tot astăzi în Biserica Ortodoxă mai sunt sărbătoriți și următorii sfinți:

Sfântul Mucenic Onufrie din Egipt

În aceeași zi, Biserica Ortodoxă îl cinstește și pe Sfântul Mucenic Onufrie din Egipt, un martir creștin din primele secole ale creștinismului. Sfântul Onufrie a trăit în perioada persecuțiilor împăraților romani și a fost unul dintre acei creștini care, prin mărturisirea credinței sale, a ales să îndure chinuri groaznice pentru a rămâne fidel lui Hristos. Conform tradiției, el a fost prins de autoritățile romane, torturat și condamnat la moarte pentru refuzul de a se închina idolilor. Martiriul său este un simbol al curajului și dârzeniei în fața persecuțiilor, iar cultul său este sărbătorit în mai multe locuri din Egipt și din întreaga lume ortodoxă.

Sfântul Cuvios Pimen cel Mare

Pe 16 noiembrie este sărbătorit și Sfântul Cuvios Pimen cel Mare, un monah cunoscut pentru viața sa de asceză și pentru învățăturile sale spirituale. Pimen a trăit în Egiptul de sud, în zona pustiei Nitriei, și a fost un părinte duhovnicesc pentru mulți monahi. El este renumit pentru înțelepciunea sa și pentru modul în care își învăța ucenicii să trăiască în smerenie, rugăciune și iubire față de aproapele. Tradiția spune că Sfântul Pimen a avut o viață foarte simplă, dedicată rugăciunii și postului, iar mulți din cei care îl întâlneau se simțeau înălțați duhovnicește prin învățăturile sale.

Sfântul Pimen a trăit în secolul al IV-lea și este considerat un model de viață monahală. De asemenea, el este un simbol al învățăturii duhovnicești autentice, care nu se bazează pe cuvinte mari, ci pe fapte și o viață trăită în comuniune cu Dumnezeu.

Sfântul Nichita, Mucenic în Pont

Tot pe 16 noiembrie este pomenit și Sfântul Nichita, un mucenic din Pont (regiune situată în nordul Turciei de astăzi). Conform tradiției, Nichita a fost un tânăr creștin care a fost prins de autoritățile romane în timpul persecuțiilor și a fost supus torturii pentru a renunța la credința sa. El a rămas neclintit în mărturisirea credinței în Hristos și, în cele din urmă, a fost condamnat la moarte prin decapitare. Pilda sa este una de neclintire în credință și de curaj în fața suferinței.

Sfântul Mucenic Vichentie

Un alt martir sărbătorit pe 16 noiembrie este Sfântul Mucenic Vichentie, care a trăit în perioada persecuțiilor creștine din secolul al IV-lea. Vichentie a fost un tânăr creștin care a fost martirizat pentru refuzul de a renunța la credința în Hristos și de a adora zeii păgâni. Sfântul Vichentie este un exemplu de tărie spirituală și de iubire față de Dumnezeu, fiind gata să sufere moartea mai degrabă decât să-și trădeze credința.