Banca de Gene de la Buzău este creația părintelui Costel Vânătoru, un vis pe care a avut energia și dibăcia să-l transforme în realitate. După ce ani la rând s-a luptat pentru promovarea Stațiunii de Cercetare Legumicole de la Buzău, Costel Vânătoru a reușit să-și poarte ideea prin iceberguri și furtuni, convins că zestrea genetică buzoiană trebuie păstrată nu doar pentru valoarea ei, ci și pentru libertatea de a cultiva soiuri autohtone, libere de mutații genetice.
Pare un lucru mic, dar în realitate, ceea ce face părintelui Costel Vânătoru este de o importanță uriașă. El este un adevărat „Noe” al agriculturii, adunând în „corabia” sa tot ceea ce ar fi putut fi distrus de interese economice puternice și protejând aceste resurse cu sfințenie de contaminare și dispariție.
Unii ar putea considera că ceea ce face nu are relevanță. Niște semințe minuscule nu par să necesite atâta grijă.
Totuși, înțelegerea fenomenului nu este simplă. Sunt multe zgomote economice care distorsionează realitatea. În ciuda acestora, a furtunilor care au fost și vor mai fi, părintele Costel Vânătoru va rămâne în istorie ca un protector al viețuitoarelor care nu au voce pentru a striga, ca un urmaș al Pildei Semănătorului, care nu doar are grijă ca sămânța să pice pe un sol bun, ci se asigură că sămânța va exista în continuare, așa cum a făcut-o Dumnezeu.
Inteligent și un bun comunicator, părintele nu a folosit prea mult ca argument nevoia de siguranță alimentară, pentru că aici globalismul economic are propriile sale priorități. A optat în schimb pentru aclimatizarea unor soiuri noi, pentru că din acest tip de demersuri se poate naște o știre. Însă, în spatele acestor forme de comunicare, este evident că ceea ce l-a motivat cu adevărat în lupta pentru nașterea Băncii de Resurse Genetice de la Buzău este dragostea paternă pentru lumea pe care Dumnezeu a creat-o pentru noi, aici, la Buzău. Cum aș putea defini pasiunea pe care o are pentru protecția curată și nealterată a zestrei genetice locale? Deci… zestre, nu orice fel de zestre! Și ce zestre! Ce valoare vor avea aceste eforturi în viitor, ce bani vor reprezenta peste ani și ani.
Părintele Costel Vânătoru este un om generos. Oriunde am mers în căutarea unor soluții deosebite în zona legumiculturii, am constatat că inginerul Vânătoru a oferit consultanță sau material săditor, sprijinind astfel dezvoltarea agriculturii din această zonă.
De aceea, i-am cerut și eu un sfat referitor la ce aș putea cultiva în colaborare cu instituția pe care o conduc. Astfel, anul acesta am pus prima cultură de Castravete amar, o plantă adusă pe meleagurile noastre de farmacistul Bojor, din Nepal. Mulțumită părintelui Vânătoru, anul acesta am reușit să producem insulina vegetală pentru diabetici.
Suntem la început, dar sperăm ca prin acest demers comun să aducem mai multă sănătate celor care, pe lângă tratamentele medicamentoase și regimul aferent, caută soluții naturale pentru ameliorarea bolii diabetice de care suferă.