Astăzi am oficiat Taina Sfântului Maslu la Biserica „Sfântul Andrei”. Ne-am rugat cu toții. Evident, au fost în majoritate oameni care se apropie de senectute.
După obicei, la sfârșitul slujbei am considerat că este util să rostesc un cuvânt celor prezenți și le-am vorbit despre importanța comuniunii în rugăciunea pentru sănătate, pentru că omul bolnav suferă cumplit de singurătate. Adesea am auzit expresia: „A devenit uricios de la boală!”
Ei bine, în acea atmosferă de liniște, Gabriel, singurul copil prezent în această seară la biserică, un puști de trei sau patru ani, a venit în fața mea, s-a ridicat să ajungă la masa din centrul paraclisului de la demisolul bisericii, a luat crucea și a început să binecuvânteze în dreapta și în stânga și să-mi imite gesturile și vocea de la slujbă.
Cum era și firesc, deși cred că ceea ce eu le spuneam celor prezenți era interesant, toate privirile s-au îndreptat către Gabriel. M-am întrerupt, l-am lăsat să-și termine ceremonialul, l-a oficiat plin de responsabilitate, apoi a pus crucea la loc.
Apoi, realizând că viitorul este deja pregătit, am continuat să vorbesc. Rămâne de văzut dacă Gabriel va avea și va răspunde chemării până la capăt. Astăzi a demonstrat că a pornit pe un drum bun.
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Recuperări istorice
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
