Galbenă gutuie

Vrem să vă cântăm „Galbenă gutuie”, mi s-a șoptit la sfârșitul slujbei. Am fost încântat, evident. Am avut bucuria să ascult un grup de copii improvizat, dar cu adevărat talentați. Voci frumoase și calde au cântat impresionant, sub lumina blițurilor de la telefoanele însoțitorilor.

„Galbenă gutuie” nu este un colind propriu-zis. Este un cântec folk, compus de cantautoarea Nica Zaharia. Cred că a fost lansat la Cenaclul Flacăra.

Oricum ar fi, piesa are versuri răscolitoare, poate greu de înțeles pentru copiii de azi, care sunt asaltați cu daruri de tot felul, dar pentru părinții noștri, chiar și pentru noi, este un cântec despre simplitatea vremurilor de altădată, când aceea gutuie pusă la gem, continua să se coacă, asemenea vieții copilului din noi.

L-am auzit cântat și de Corul Armonia din Constanța și în alte concerte de Crăciun. O piesă frumoasă, copiii care au cântat-o sunt minunați.

Mulțumim, dragi părinți, că aveți așa copii minunați! Mulțumim, dragi profesori, pentru că i-ați învățat acest cântec minunat!

Dulce, galbenă lumină
Cum şi eu bălaie-eram
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam..
Aş muşca-o dar mă doare
Mă cuprinde-un fel de jind
Şi acum cînd trece anul
Parc-o simt îmbătrînind.

Refren:
Galbenă gutuie
Dulce, amăruie
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră.

Mama mea n-avea nici globuri
Nici beteală şi nici stea
Sărbătorile de iarnă
Cu gutui le-mpodobea..
Mi-a pus mama o gutuie
La fereastra dinspre drum

Şi acum când luminează
N-am putere s-o consum.

Refren:
Galbenă gutuie
Dulce, amăruie
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră.

Parcă are-n ea ceasornic
Şi al mamei plânset sfânt
Luminează şi se stinge
O gutuie pe pamânt
Luxul mamei cel mai mare
Când copii ne mai simţeam
Era pâinea de pe masă
Şi gutuia de la geam.

Refren: 2x
Galbenă gutuie
Dulce, amăruie
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră.

Sale!