Nu au trecut decât câteva ceasuri de când am sărbătorit Nașterea Domnului și ne-am bucurat pentru lumea cea nouă care a apărut odată cu coborârea Fiului lui Dumnezeu pe pământ și astăzi, pe 27 decembrie, ne amintim de primul martir al Bisericii.
Erau începuturile. Domnul Hristos fusese răstignit și înviase. După Înălțare, le-a trimis celor doisprezece apostoli pe Mângâietorul, Duhul Adevărului. Întru El s-a ridicat din suflete prima biserică și tot întru El tânărul Ștefan lucra, servind la mese, dar și propovăduind.
I-a fost puternică credința! Atât de puternică încât ploaia de pietre care a căzut peste el, venită din norii răutății și din mâini murdare, i-a luat viața chiar la începutul ei. Ștefan a fost un tânăr care a murit pentru credința lui, pentru idealul său. Nu a văzut un rost în traiul fără ele.
Moartea lui a fost prima sămânță martirică a începuturilor. Nu a murit, ci a rodit alte și alte conștiințe curate.
De aceea îl cinstim azi pe Sfântul Ștefan. Pentru forța convingerilor sale, pentru curajul predicării lor, pentru tăria lui s-au construit biserici și s-au botezat oameni care poartă și poartă acest nume.
Voi, cei care purtați numele lui, fiți puternici ca el, hotărâți ca el, fideli credinței ca el! Pietre vor veni și peste voi – este drept, pietre care nu vor fi rupte din stânci, ci din vorbe –, însă voi le veți birui, veți rezista, veți fi ocrotiți, pentru că purtați numele Sfântului Ștefan!
La mulți ani, dragi sărbătoriți!
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Fascinația rostirii
Retropelerinaje Buzoiene
Recuperări istorice
Ceai de urzică
