Misterul Viorii Mesia, Opera lui Stradivari

Neîntrecutul lutier Antonio Stradivari a construit, de-a lungul vieții sale, aproximativ 1.100 de instrumente muzicale, dintre care doar 600 sunt identificate astăzi. În atelierul său din Cremona, a creat viori, viole, violoncele, chitare și chiar o harpă, care se află acum în proprietatea Academiei de Muzică din Napoli.

Printre cele mai celebre creații ale sale se numără vioara denumită „Mesia”, realizată în anul 1716. Stradivari a considerat această vioară una dintre cele mai reușite opere ale sale, păstrând-o pentru uz personal și folosind-o în concertele orchestrei bisericii San Domenico din Cremona, unde era prim violonist. După moartea sa, pe 18 decembrie 1737, vioara a trecut prin numeroase peregrinări, ajungând să fie moștenită de fiul său, Paolo.

Drumul viorii prin istorie

Paolo Stradivari a păstrat vioara timp de 38 de ani, după care a vândut-o contelui Cozio di Salabue din Paris, unde a rămas timp de 50 de ani. După moartea contelui, neînțelegerile dintre urmașii săi au dus la vânzarea viorii către Luigi Tarisio, un pasionat colecționar și negustor de instrumente muzicale. Tarisio a călătorit la Paris, unde a intrat în contact cu lutierii Jean F. Aldric și Georges Chanot, dar și cu reputatul Jean-Baptiste Vuillaume.

Legătura dintre Tarisio și Vuillaume avea să devină crucială în povestea acestei viori. La un moment dat, violonistul Delphin Alard, ginerele lui Vuillaume, întrigat de misterul din jurul instrumentului, i-a spus lui Tarisio: „Vioara dumitale este ca Mesia, care, deși a fost vestit de profeți că va veni, totuși nu se arată.” Astfel, vioara a căpătat numele „Mesia”.

Un destin enigmatic

De-a lungul timpului, vioara a fost ascunsă de ochii publicului, iar moartea lui Tarisio în 1854 a adâncit misterul din jurul ei. Descoperit mort în mizerie, colecționarul lăsase în urma sa o avere considerabilă, dar și o colecție impresionantă de viori, printre care se afla și celebra „Mesia”. Vuillaume a reușit să cumpere instrumentul de la fratele decedatului și s-a întrors la Paris, proclamându-se posesorul prețioasei viori.

Interesul uriaș generat de acest instrument l-a determinat pe Vuillaume să creeze copii fidele ale viorii „Mesia”. Una dintre aceste copii a fost vândută diplomatului portughez A. Gerschey, iar după moartea lui Vuillaume, în 1875, vioara autentică a fost moștenită de Alard, care ulterior a vândut-o bogătașului Craroford din Edinburgh. Aceasta a ajuns în cele din urmă la Henri Vieuxtemps, iar după moartea acestuia, în 1881, a fost achiziționată de casa W.E. Hills and Sons din Londra.

O dispariție misterioasă

Un episod neclar al istoriei acestei viori s-a petrecut în 1943, când se presupune că ar fi fost furată din trenul în care se afla violonistul ceh Vasa Prihoda. De atunci, nu a mai fost identificată cu certitudine, deși Ashmolean Museum din Oxford susține că deține originalul.

Misterul din jurul viorii a determinat, într-o tentativă de clarificare, realizarea unei investigații în anii ’60. Au fost examinate peste 2.000 de viori etichetate ca fiind Stradivarius, dar doar 40 dintre ele s-au dovedit a fi autentice. Nicio mențiune clară despre „Mesia” nu a fost făcută.

Astăzi, vioara Mesia rămâne un simbol al perfecțiunii lui Stradivari, dar și al enigmei care înconjoară unele dintre cele mai valoroase instrumente muzicale din lume.

Sale!