O seară dorită și binecuvântată

Mi-am cunoscut ierarhul pe YouTube.  Cu ani în urmă, căutând să mă pregătesc pentru miezul Pavecerniței Mari, respectiv Canonul Sfântului Andrei Criteanul, am răscolit prin literatură – în special prin scrierile din Triodul explicat, semnat de Makarios Simonopetritul, dar și prin lucrările părintelui Alexander Schmemann. Prin părintele Petre Vintilescu am găsit un material minunat, în Imnografia bisericească – cred că așa se numea excelenta carte –, însă nu despre canon.

Mi-am completat căutările cu ceva „surf” pe net și am descoperit un material video în care Înaltpreasfințitul Ciprian rostea, cu vocea-i caldă și dicția impecabilă, stihurile marelui imn de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul.

Am revenit de câteva ori asupra acelui conținut și l-am urmărit cu atenție. O istorie biblică, o istorie a căderilor și ridicărilor, o dulce poezie a adâncurilor sufletești, care a curs strofă cu strofă, cald, din adâncuri.

Am revenit și a treia oară, pentru că nimic din ceea ce mi-au oferit motoarele de căutare nu m-a transpus în acea stare de meditație profundă pe care am trăit-o ascultând acele rostiri clare, ce aduceau, cu pace, în prezent, istorii ale unor trăiri personale din vieți biblice – vieți care nu au fost doar aureolate, ci și încercate de ispite, în drumul spre desăvârșire.

Am citit textul, dar am simțit nevoia să mă întorc la aceeași rostire. Era rostirea cu dulceață unică, pe care Înaltpreasfințitul Ciprian a pus-o în sufletul celor prezenți atunci în Catedrala Patriarhală. Armonia vocii ierarhului nostru s-a împletit perfect cu cea a minunatului cor, dirijat de buzoianul nostru, părintele profesor Stelian Ionașcu.

Au trecut anii și m-am întrebat adesea de ce un asemenea moment nu a fost înregistrat pe suport electronic și pus la dispoziția cât mai multor creștini. Nu am avut un răspuns la propria-mi întrebare, însă, în seara aceasta, am trăit bucuria de a-l asculta pe Înaltpreasfințitul Ciprian cântând acea parte din Canonul Sfântului Andrei Criteanul în Biserica Sfântul Apostol Andrei. Iar la final, a rostit și un cuvânt – exact ceea ce căutasem, de fapt, la început – despre cei 65 de ani de viață mistică, puși în versuri la sfârșit, de către Sfântul Andrei Criteanul.

Am trăit pe viu și mult mai intens atmosfera întâlnirilor mele anterioare cu vocea caldă, blândă, cu rostiri ca ale unui martor al fiecărui timp. Cu vocea celui care astăzi este ierarhul nostru, Înaltpreasfințitul Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.

Când spuneam că mi-am cunoscut ierarhul pe internet, a fost o metaforă. Evident, îl știam ca personalitate a teologiei și a Bisericii noastre. Îl știam încă din vremea în care coordona Sectorul de Învățământ în cadrul Patriarhiei Române. Însă nu-i cunoșteam acest mare dar – darul rostirii cu har al textelor duhovnicești – până nu l-am auzit cântând atât de expresiv textele din Canonul cel Mare.

Întâlnirea virtuală de altădată, din spațiul electronic, a dobândit în această seară, marți, în a doua zi din post, o semnificație aparte, pentru că sufletul mi-a fost bucurat de prezența vie, la Canon, a ierarhului pe care l-am ascultat de atâtea ori cu prețuire, pentru felul în care rostește Canonul cel Mare.

Așa a fost seara de astăzi. E limpede că, atunci când te rogi să primești o bucurie, Dumnezeu ți-o dăruiește. Așa am simțit eu în această seară, când, în penumbra luminilor de feștile, au răsunat iarăși, cu același glas – de data aceasta live, cum s-ar spune la televizor – istorii biblice care, prin farmecul rostirii, nu par acoperite de secole, ci vii, acum și aici, printre noi…

Las mărturie a celor spuse filmarea despre care am amintit la început: https://www.youtube.com/watch?v=pBHlOjU9dcg&ab_channel=bogdanbdl

Sale!