S-au deschis porțile la Mănăstirea Bradu! Istoria renaște!

Disonanță terminologică când afirm că istoria renaște? Deloc. Istoria renaște în cel mai frumos mod!

Am trecut pe la Mănăstirea Bradu. Întotdeauna am fost pasionat de istorie, iar pe vremea lui Ceaușescu, vizitam adesea Muzeul Județean. Mi-au rămas întipărite în memorie, expuse pe un hol, porțile Cetății Bradu. Ale cetății, nu ale mănăstirii.

Mai târziu, când am început să colaborez cu Muzeul Județean — mai precis cu cercetători ai instituției — pentru realizarea unor studii de istorie, am revenit să revăd acele porți, a căror prezență nu o înțelesesem pe deplin la început. Niște porți de lemn, ușor atinse de trecerea timpului, pe care atunci le vedeam într-o manieră strict utilitaristă. Nimic mai mult.

Mănăstirea Bradu – vedere exterioară

Ani la rând am trecut pe lângă această Mănăstire-Cetate, dorindu-mi s-o vizitez. Nu avea porți. Dar era închisă. Paradoxal, nu? Am vizitat alte cetăți renovate, readuse la viață, în timp ce Bradu — locul despre care se spune că i-a oferit adăpost marelui domnitor martir Constantin Brâncoveanu — rămânea închis. Cărămizi care, plictisite parcă de atâta așteptare a unei mâini gospodare, păreau gata să cadă. Și totuși… nu au căzut! Un duh al istoriei, al neuitării, le-a ținut mai unite decât mortarul.

În urmă cu ceva timp, l-am auzit pe Înaltpreasfințitul Ciprian al Buzăului și Vrancei vorbind despre refacerea Mănăstirilor-Cetate. După Berca, pe care a refăcut-o în mod extraordinar, urma Mănăstirea Bradu.

http://Un fragment din istoria Mănăstirii Bradu, la început de comunism https://paulnegoita.ro/2023/10/27/un-fragment-din-istoria-manastirii-bradu-la-inceput-de-comunism/

Intrarea prin poarta Mănăstirii Bradu, o arcadă de cărămidă ce te invită să descoperi istoria.

Ieri era deschisă. Am intrat. A prins viață. A reprimit viață. Era vizitată. În curte se pregătea Paștele, iar biserica era și ea pregătită de slujire. Câțiva pelerini se închinau în liniște.

Interiorul bisericii Mănăstirii Bradu
Interiorul bisericii, cu iconostasul aurit și frescele care povestesc istoria spirituală a locului.

Mănăstirea-Cetate renaște. Slavă lui Dumnezeu! Mergeți și vedeți!

Curtea Mănăstirii Bradu, un loc de liniște și reflecție, pregătit pentru Paște.

Scurt istoric al Mănăstirii Bradu

Mănăstirea Bradu, situată în județul Buzău, este un monument istoric și de spiritualitate ce îmbină elementele unei cetăți de apărare cu cele ale unei mănăstiri ortodoxe. Lăcașul a fost construit în secolul al XVII-lea, fiind întărit cu ziduri groase de piatră, turnuri și un plan defensiv specific vremii, în contextul frecventelor invazii otomane.

Conform tradiției locale, aici ar fi căutat adăpost domnitorul Constantin Brâncoveanu în momente de cumpănă, ceea ce sporește și mai mult valoarea simbolică a locului. În perioada comunistă, mănăstirea a fost închisă și a intrat într-o stare accentuată de degradare, pierzându-și rolul liturgic și fiind lăsată pradă uitării.

După 1990, mănăstirea a fost readusă treptat în atenția publicului și a autorităților bisericești. Sub îndrumarea Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei și cu implicarea directă a Înaltpreasfințitului Ciprian, procesul de restaurare a fost reluat, culminând cu redeschiderea mănăstirii către credincioși și pelerini.

Astăzi, Mănăstirea Bradu nu este doar un lăcaș de cult, ci și un simbol viu al renașterii istorice și spirituale.