Domnul a vrut să-l privească pe orbul din naștere în ochi

Ochii sunt un dar extraordinar de la Dumnezeu. Nu sunt doar organe ale vederii — sunt canale prin care se exprimă sufletul.

În Evanghelia după Ioan, capitolul 9, ni se spune că Iisus a întâlnit un om orb din naștere. Ucenicii L-au întrebat dacă suferința acestuia era din cauza păcatului său sau al părinților lui. Răspunsul Domnului a fost clar: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”

Omul nu văzuse niciodată lumina. Nu știa cum arată cerul, chipul mamei, frunza unui copac sau un zâmbet. Nu cunoștea culorile, nu putea citi expresia feței cuiva, nu știa ce înseamnă să privești pe cineva în ochi.

Părinții lui, la rândul lor, nu-l priviseră niciodată în ochi cu adevărat. O peliculă lăptoasă acoperea corneea. Părea că nu se poate trece dincolo de ea.

Acolo unde oamenii vedeau doar un defect, Iisus a văzut un suflet întreg.
Domnul a luat tină, a făcut noroi cu scuipatul Lui, i-a uns ochii și i-a spus să se spele la scăldătoarea Siloamului. Orbul s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând.

Aceasta nu a fost o simplă vindecare medicală, ca o intervenție oftalmologică. A fost o eliberare a sufletului din întuneric. O restaurare completă. O luminare.

De acum înainte, acel om putea să vadă lumea — dar, mai ales, putea fi văzut.
Putea primi privirea celorlalți și o putea întoarce, cu demnitate și curaj.
Ochii lui nu mai ascundeau nimic. Era un om întreg, cu lumină în privire.

În fiecare zi, noi avem ochii și vedem — dar nu ne mai minunăm.
Uităm cât de mult valorează să poți privi cerul, chipul celor dragi sau să te poți uita în ochii cuiva când vorbești.

Privirea directă este un act de sinceritate. De iubire. De prezență autentică.
Când vorbim și ne uităm în ochii celuilalt, ne întâlnim sufletele.
Telefonul, ecranul, notificările — toate acestea sunt bariere.

Să ne întoarcem la privirea în ochi.
La întâlnirea de la suflet la suflet.
Așa cum a făcut Domnul cu orbul — nu l-a tratat ca pe un caz medical, ci ca pe un om demn de lumină.

Sale!