Alături de familia Dincă, la Nunta de Aur. Un moment de binecuvântare și recunoștință!

Astăzi, în Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Buzău, am avut bucuria de a sluji și de a fi părtași la un eveniment cu totul deosebit: Slujba de mulțumire pentru Nunta de Aur a domnului Dumitru Ion Dincă și a doamnei Florina Dincă.

Ne-am simțit onorați nu doar prin solemnitatea clipei, ci și prin legătura profundă pe care o avem cu domnul Dumitru Ion Dincă – scriitor emblematic al Buzăului, cetățean de onoare al municipiului și al județului, o voce distinctă în poezia, proza și critica literară românească de astăzi.

De la domnul Dincă am învățat meserie. În activitatea de redactare și în formarea mea ca editor, rigoarea și exigența domniei sale în arta scrisului mi-au fost model. Am înțeles că nu există literatură fără disciplină, iar un manuscris bine lucrat cere răbdare, claritate și, mai ales, respect față de cititor.

Una dintre cărțile care îmi este deosebit de dragă este volumul în care domnul Dincă, cu forță jurnalistică și profunzime eseistică, argumentează convingător ipoteza că Marin Preda s-a inspirat, în volumul al doilea din Moromeții, din realitățile Căldărăștilor de Buzău.

Îmi amintesc cu emoție momentul lansării acelei cărți la Biblioteca Județeană „V. Voiculescu”, alături de domnul Dincă și de reputatul critic literar Valeriu Râpeanu. A fost, pentru mine, clipa în care am simțit că am debutat cu adevărat ca editor. Domnul Dincă este scriitorul, eu sunt editorul – un tandem care a dat contur unei idei literare curajoase și unui demers editorial de suflet.

Tot la Editura Omega – unde mi-am exersat pasiunea pentru tipar și carte – a apărut și ampla lucrare Considerații asupra literaturii buzoiene, operă ce cartografiază expresia scrisă a spiritului local și oferă un cadru solid pentru înțelegerea literaturii buzoiene. Și pentru această lucrare, colaborarea cu domnul Dincă a fost o lecție vie de răbdare, de atenție la detaliu și de respect față de patrimoniul cultural.

Sărbătoarea de astăzi s-a petrecut în cercul cald al familiei, dar gândul ne-a purtat și la Gura Miliei – loc devenit aproape mitic prin scrierile domnului Dincă, „Raiul lui Tomiță”, cum îl numea cu tandrețe. Ceea ce enciclopediile redau în rezumat, domnul Dincă a trăit cu sufletul și a înnobilat prin cuvânt.

Au trecut 50 de ani de când, în plină perioadă represivă, doi tineri curajoși – Dumitru și Florina – și-au dorit ca unirea lor să aibă loc în biserică. Au ales să se căsătorească noaptea, într-o biserică din București, pentru a evita posibilele consecințe ale unui regim ostil credinței. Au dorit binecuvântare și Dumnezeu le-a stat alături. Cincizeci de ani mai târziu, dragostea lor poartă pecetea unei fidelități neclintite, iar lumina acelei cununii tainice a rodit în familie, în creație și în credință, pentru că – sper să nu fie prea aspru cu mine maestrul pentru divagație – Dumitru Ion Dincă este autorul și a unor sensibile poeme religioase, pe care le-am cuprins în Antologia Cuvânt de(spre) Cer.

La această sărbătoare a Nunții de Aur, au fost prezenți și nașii momentului: Dorin și Tatiana Ivan. Domnul Dorin Ivan, la rândul său jurnalist, a continuat munca domnului Dincă la Agerpres și duce mai departe flacăra evocării prin cuvânt. Iar mie, cel care datorează începuturile editoriale și multe lecții de rigoare profesională domnului Dincă, și tatălui meu – căruia i-a dedicat o carte biografică – ne-a revenit onoarea de a binecuvânta această clipă de har.