Îmi plac tinerii de azi. Se căsătoresc mai târziu, dar sunt mult mai implicați în tot ceea ce trăiesc. Vin cu experiențe de viață bogate, ceea ce poate aduce cu sine așteptări mai mari, dar și controverse, nostalgii sau chiar regrete.
Însă toate acestea țin de trecut. Iar trecutul nu trebuie să devină niciodată norma după care se conduce viitorul. Trecutul – un timp în care poate nici nu se cunoșteau – nu are ce căuta la nuntă. El rămâne acolo unde este. Prezentul trebuie trăit din plin, iar viitorul construit împreună.
Viitorul poate însemna fericire doar dacă se sprijină pe dragoste. Nu o dragoste de film american, idealizată, ci una concretă, reală: prin răbdare, iertare, încredere, prin forța de a construi împreună, prin generozitatea de a împărți și înțelepciunea de a se sprijini reciproc. Prin respectul acordat nu doar unul altuia, ci și familiilor din care provin.
De aceea, doi tineri care vin la cununie trebuie să vină cu inimile deschise și cu cele mai sincere gânduri. Să fie dispuși să fie unul pentru celălalt nu doar iubit, ci și cel mai bun prieten, cel mai sigur ajutor, cel mai apropiat confesor și cel mai de încredere sprijin. Să formeze o echipă în tot ceea ce își propun.
Nu cred în superstiții, cu atât mai puțin în cele legate de căsătorie. Atunci când doi tineri se iubesc cu adevărat, au forța să treacă peste orice val care ar putea să-i cuprindă.
De aceea, pentru cei care doresc să ne întâlnim înainte de căsătorie, să știți că așa vă voi sfătui. Altfel nu știu. Iar dacă vreți să vă convingeți, vă aștept cu drag.
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Recuperări istorice
Ceai de urzică
