Am avut bucuria de a oficia cununia a doi tineri foarte îndrăgostiți, Iulia și Alexandru. Ei vor să-și construiască drumul către căsătorie descoperindu-se unul pe celălalt, pas cu pas, știind că taina iubirii cere timpul unei vieți întregi. Îi leagă o poveste care a început încă din clasa a IX-a, iar astăzi i-am simțit la fel de îndrăgostiți, poate chiar mai mult.
Pentru mine a fost un moment de emoție profundă, oficiind în fața părinților pe care îi cunosc încă din primii ani ai misiunii mele la Ghersăeni. În valul de iubire al celor doi am putut îmbrățișa cu drag o mulțime de oameni dragi, semn că legătura cu acea comunitate este vie și că timpul nu a șters amintirea anilor petrecuți acolo.
Am plecat acasă cu sufletul plin, plutind de bucurie. Bucuria celor doi tineri s-a împletit cu bucuria revederii, și toate acestea mi-au arătat că da, nu am trecut degeaba pe acolo.