Biserica deplină

Biserica este deplină întotdeauna, fie că slujește un singur preot, fie mai mulți. Titlul acesta este o metaforă, inspirată de agapa care a urmat după Sfânta Liturghie, când părintele Constantin Călin, protopop al Protoieriei Buzău I, l-a prezentat pe noul nostru coleg de slujire la Biserica „Sfântul Apostol Andrei”, pe părintele profesor Romeo Ene.

Simpatia mea pentru părintele Romeo nu este de dată recentă. Ea vine dintr-o colaborare mai veche, dar și din faptul că împărtășim cel puțin două drumuri comune: bucuria scrisului – amândoi fiind apropiați ai publicațiilor eparhiale – și slujirea în sistemul de învățământ public. Mai nou, ne leagă și experiența de inspector la disciplina Religie pentru județul Buzău, slujire pe care am avut-o și eu mai bine de zece ani. Glumeam astăzi spunându-i că, măcar sub acest aspect, am o certitudine: sunt fost inspector, iar acest „fost” nu mi-l mai ia nimeni.

La Sfântul Andrei, atmosfera de la Altar este una luminoasă. Părintele se înscrie firesc în rândul chipurilor senine. Chiar părintele Romeo îmi spunea o vorbă a părintelui Constantin Necula: „Mai zâmbiți și voi, că parcă ați fost botezați în zeamă de murături.” Părintele zâmbește – și astăzi a arătat încă o dată că este un om educat, manierat și cu intenții frumoase.

Aceste rânduri nu sunt doar o consemnare a unui moment de istorie comunitară, ci și o reflecție despre sensul lucrării noastre. Am mai scris despre istoria Bisericii noastre într-un text intitulat Note de istorie recentă, iar astăzi mi-a plăcut mult ceea ce a spus părintele protopop:
„Veți avea șansa să auziți, în fiecare duminică, un alt preot predicând – o dată la patru săptămâni.”

De la începutul slujirii mele, am avut mereu conslujitori. Este o formă de coabitare care cere răbdare, înțelegere și tact – ceea ce e firesc. Suntem preoți, dar și oameni diferiți. N-am avut conflicte, ci mai degrabă avantaje. Am învățat mult de la fiecare. Și de la părinții Petru și Marian am învățat multe.

A sluji împreună este un exercițiu al ascultării și al creșterii. Cel care e alături de tine te ascultă, inclusiv la predică, și te poate judeca duhovnicește și intelectual. Nu este rău deloc – doar așa progresezi, expunându-te evaluării și dialogului.

Această diversitate de voci, de experiențe și de feluri de a înțelege slujirea face ca Biserica noastră să fie vie. Biserica „Sfântul Apostol Andrei” este o adevărată școală: suntem patru preoți care ne pregătim cu grijă pentru a aduce un cuvânt limpede, o Liturghie frumoasă și o predică pe înțelesul și pe sufletul oamenilor.

Și între cei patru evangheliști au existat diferențe pe care textul le consemnează, pentru că Duhul Sfânt nu a dictat mecanic, ci a respectat personalitatea fiecăruia. Noi nu suntem evangheliști, ci slujitori și tâlcuitori ai Cuvântului – și ne putem îmbogăți unii pe alții.

De aceea am spus că Biserica este deplină. Din patru preoți, e imposibil ca niciunul să nu rezoneze cu sufletul fiecărui credincios. Fiecare își găsește cuvântul potrivit în unul dintre glasurile noastre. Cred că prezența la biserică va crește, pentru că avem acum o forță și o varietate mai mare ca oricând: patru slujitori care se pregătesc serios pentru comunitate.

Astfel, dincolo de un moment de istorie locală, ceea ce trăim acum este o binecuvântare: patru glasuri la un Altar, care rostesc alternativ sau împreună, dau Bisericii noastre putere de propovăduire și căldură sufletească. Comunitatea simte că are cu cine se ruga, cu cine vorbi și de la cine primi un sfat.

Așadar, ceea ce se întâmplă acum este o binecuvântare pentru noi toți. Sunt convins că va crește dorința credincioșilor de a participa la slujbe și de a fi parte din viața Bisericii.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Pentru cei care doresc să afle mai multe despre istoria și zidirea Bisericii „Sfântul Apostol Andrei” din Buzău, puteți citi textul meu complet „Note de istorie recentă”.

Sale!