Cuvântul revolver vine din spaniolă și înseamnă a întoarce, a răsuci, a reveni. Din același sens s-a născut și arma care, printr-o simplă rotire, poate ucide. Așa e și cu întoarcerile noastre spre trecut — par inofensive, dar pot deveni ucigașe. Dorința de a retrăi ce-a fost cândva ne poate face să pierdem tot ce avem acum.
Zborul spre viitor nu e ușor. Văd multă inerție, multă melancolie, dar și multă lipsă de sinceritate. Dacă unul dintre noi ar fi pus să trăiască un ceas în trecut, ar înnebuni. Un ceas fără telefon mobil, fără comodități moderne, un ceas în cucă de altădată.
Da, sunt propuneri de întoarcere în ceea ce pare acum un minunat Ev Mediu. Să ne trăim Evul Mediu, dar să fie un Ev Mediu cu ceea ce avem acum și cu ceea ce iubim acum. Fir-ar să fie… cum nu putem avea totul în viață în același timp!
Așa că, indiferent ce ar fi, mergem înainte. Abia am ieșit din glod și am ajuns la masa lunii. Să nu alunecăm sub masă. Nu vă mai uitați la cei care, fiindcă nu pot mai mult, vor să ne tragă la ei. Căci n-am rezista nici măcar un ceas acolo.
E ca în acea pildă duhovnicească în care un călugăr bolnav a spus:
„Mai bine stau trei ceasuri în iad decât să sufăr așa.”
Și îngerul l-a ascultat. S-a răscolit călugărul în iad și i se părea că trec ore, ani, secole. Cădea în cumplita deznădejde.
„Mincinos îngerul!”, a strigat. „Nu mai vine clipa izbăvirii?”
Și, într-un târziu, îngerul a venit și i-a spus:
„A trecut o oră.”
Ei bine, noi cam o oră am stat în iadul trecutului. Dar alții încă stau.
Fascinația rostirii
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Recuperări istorice
Daruri cu tâlc
Ceai de urzică
