O fi bine, o fi rău? Despre profesie, alegeri și sănătatea mușchilor

Mi-am început cariera didactică cu mai bine de un sfert de secol în urmă.
De-a lungul timpului am predat religie și discipline teologice în Seminarul Teologic, apoi istoria religiilor, oratorie și dezbateri, discipline economice, iar de câțiva ani buni activez în învățământul medical. A fost un drum divers, dar unitar printr-o constantă: dorința de a învăța și de a împărtăși.

Întotdeauna am însoțit predarea cu lecturi. Lecturi utile la clasă, care pot aprinde scânteia curiozității. Îmi amintesc cum, deși la Seminar predam inițial drept canonic și administrație, am primit ca sarcină literatura patristică. A fost o descoperire: să lucrez cu elevii pe texte fundamentale, să le arăt izvoarele credinței. De atunci am rămas fidel ideii că profesorul nu trebuie să repete informații, ci să deschidă perspective.

Chiar și acum, când predau discipline legate de domeniul sanitar, citesc constant pentru a înțelege nivelul de popularizare al științelor medicale, direcțiile impuse de „medicina de consum” și curiozitățile publicului. Le spun adesea cursanților că, dincolo de a citi, trebuie să învețe să gândească critic. Într-o lume saturată de informație, discernământul devine virtute.

Cariera mea de lacto-vegetarian este aproape la fel de lungă ca cea didactică. La un Revelion, pur și simplu am spus „stop”. Nu a fost un gest programat, ci o întâmplare de familie. La început, celor din jur li s-a părut ciudat. Astăzi, ar fi imposibil altfel. Țin minte un episod amuzant: am cerut acasă o friptură, iar Mirela mi-a spus, cu hotărâre:
— Tu nu mănânci carne!
— Dar nu sunt bolnav, de ce să nu mănânc?
— Ți-ar putea face rău, a răspuns ea.

La o conferință, într-un restaurant din Buzău, am fost din nou readus la realitate. În timp ce priveam mesele încărcate cu preparate din carne, un ospătar m-a oprit cu un zâmbet politicos:
— Zona dumneavoastră e mai încolo.
Și avea dreptate.

Acum nu aș mai putea mânca altfel, dar nici nu recomand nimănui acest regim. Nu pentru că ar fi rău, ci pentru că, de multe ori, nu e corect ținut. Ne lipsește cultura culinară necesară pentru un vegetarianism sănătos. Și nici nu pot spune că mi-a oferit ceva spectaculos. O fi bine? O fi rău? Dumnezeu știe.

Îmi amintesc o veche istorioară orientală. Într-un sat, toți țăranii erau egali. Fiecare avea un cal și o bucată de pământ. Într-o zi, calul unuia s-a întors cu un alt cal. Vecinii i-au spus:
— Ce noroc! Ai doi cai, vei putea munci mai mult!
Omul a răspuns:
— O fi bine, o fi rău.
Dar calul cel nou era nedomolit, și când fiul gospodarului a încercat să-l dreseze, a căzut și s-a schilodit.
— Ce nenorocire! — au spus oamenii.
— O fi bine, o fi rău, a răspuns tatăl.
Câteva săptămâni mai târziu, a izbucnit un război, iar toți tinerii din sat au fost trimiși la luptă, mai puțin băiatul infirm.
— Ce bine că nu a plecat! — au zis oamenii.
— O fi bine, o fi rău… — a murmurat din nou tatăl.

Așa e și cu alegerile noastre. Unele par bune, altele par rele. Timpul le dă sens.

Zilele trecute am terminat o carte care m-a făcut să reflectez la propriile alegeri și la ce înseamnă, cu adevărat, „sănătate”. Se numește „Sănătatea mușchilor” (Forever Strong), scrisă de Dr. Gabrielle Lyon, specialistă în medicină funcțională și gerontologie.

Autoarea propune o perspectivă surprinzătoare: nu grăsimea, ci pierderea masei musculare este cauza fragilității, a îmbătrânirii accelerate și a bolilor cronice. Mușchii, spune ea, nu sunt doar o structură de forță, ci un organ metabolic activ, care influențează imunitatea, metabolismul, energia și chiar echilibrul mental.
Cartea oferă un plan realist pentru nutriție și mișcare, demonstrând că menținerea mușchilor în formă înseamnă menținerea tinereții.

Ceea ce m-a atras în această lectură nu e doar partea științifică, ci ideea morală din spate: nu trăim sănătos din întâmplare, ci din convingere. Nu există soluții magice, ci consecvență, echilibru și grijă față de propriul trup — templul în care ne trăim vocația.

O fi bine, o fi rău să nu mănânci carne? O fi bine, o fi rău să alegi alt drum profesional? Poate că răspunsul e același: important e să alegi conștient. Iar restul… Dumnezeu știe.

Sale!