Cereți și vi se va da

Evanghelia ne amintește că mântuirea este un act sinergetic: Dumnezeu nu lucrează fără om, dar nici omul fără Dumnezeu nu poate nimic.
Domnul ne spune limpede: „Cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide.”
Așadar, ni se cere să ieșim din pasivitate, să dorim, să căutăm, să ne mișcăm înspre lumină.

Cererea adevărată nu e un gest leneș, ci o chemare la lucrare.
Nu putem fi ca în povestea omului leneș din Creangă, care „voia și pesmeți, dar și înmuiați în lapte”.
Dumnezeu nu face în locul nostru ceea ce putem face singuri. Harul lucrează acolo unde găsește osteneală, nu comoditate.

Mitropolitul Antonie Plămădeală povestea, în Tâlcuiri vechi la texte noi, o întâmplare frumoasă: trei călugări se aflau într-o bibliotecă și s-a stins lumina. Au hotărât să se roage ca să vadă a cui rugăciune e mai puternică.

S-a rugat primul — lumina nu s-a aprins. S-a rugat al doilea — la fel.
Al treilea s-a rugat și, în același timp, a tras de clapeta tabloului electric.
Lumina s-a aprins.
Aceasta este credința lucrătoare — „ora et labora” — roagă-te și lucrează.

Și-n viața noastră se întâmplă la fel. Odată a venit cineva să se roage ca Dumnezeu să-l ajute să pună gresie în baie. Firește, Dumnezeu poate ajuta la orice lucru, dar nu e firesc să-I cerem să facă în locul nostru ceea ce putem face singuri.
De la Dumnezeu trebuie să cerem ceea ce ne depășește puterile: credință, pace, răbdare, iertare, înțelepciune, Duhul Sfânt.

Domnul ne dă exemplul cel mai frumos:

„Cine este tată dintre voi care, dacă fiul îi va cere pâine, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere pește, îi va da în loc de pește, șarpe?”
Dacă părinții pământești știu să dea daruri bune, cu cât mai mult Tatăl cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor care I-l cer cu credință!

Așadar, să cerem cu inimă curată și să lucrăm cu nădejde.
Să ne facem partea noastră, apoi să spunem cu smerenie: „Doamne, eu mi-am făcut treaba. De acum, ajută-mă Tu!”
Și, când primim, să nu uităm să mulțumim.

Sale!