Viața domnului Ion Andrei, născut la 26 ianuarie 1951, a fost călătorie reușită, în care a muncit și-a construit un cămin, a lăsat în urmă copii și minunate amintiri.
S-a născut la Videle de Teleoraman. Când avea trei anișori famila s-a mutat la Săgeata – Buzău. Aici și-a petrecut primii ani, a învățat ce înseamnă munca și comunitatea.
La vârsta de 15 ani, a mers la Școala Profesională de Chimie din Făgăraș, un pas curajos pentru un adolescent hotărât să-și facă un drum propriu.
Odată întors în Buzău, a activat în colectivul Fabricii de Mase Plastice.
A locuit în Micro 14, iar comunitatea din Crâng 2 l-a cunoscut ca pe un om cald, vesel, primitor, motiv pentru care capela Învierea lui Lazăr a fost plină.
A iubit sportul, a fost portar de fotbal, iar mai târziu pasiunea dânsului s-a îndreptat spre pescuit, unde a găsit liniștea sufletească pe care doar natura o poate da. Lanseta așezată în sicriu este un ultim semn al dragostei pentru pescuit și pentru clipele trăite cu răbdare și bucurie.
Domnul Ion Andrei a fost un om glumeț, optimist, corect, un prieten adevărat și un sprijin pentru cei din jur. A trecut prin multe suferințe fizice, purtate cu demnitate. Ultimii ani și mai ales ultimele luni au fost marcate de lupta cu un cancer pulmonar, așa cum îmi mărturisea soția care i-a fost alături la spital, în această cumplită încercare. S-a desprins greu de viață …
A fost devotat familiei, mândru de copiii lui și iubit de ei fără măsură. Lacrimile de azi au spus tot!
„S-a mândrit cu familia lui și familia cu el” – așa cum îmi scriau copiii.
În ziua despărțirii, o ploaie măruntă l-a însoțit către cripta din cimitirul Sfântul Andrei, ca o binecuvântare tăcută.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Daruri cu tâlc
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
