În memoriea domnului Radu Bătrănescu (1956–2025)

L-am întâlnit sâmbătă.
Am fost în casa dânsului pentru a vesti Nașterea Domnului, cu Icoana, după tradiție. Ne-a deschis cu drag, cu acea bucurie simplă a omului care primește vestea bună cu inimă largă. Am stat de vorbă, ne-am bucurat, am schimbat câteva cuvinte frumoase. Nimic nu prevestea despărțirea care avea să vină atât de repede.
Și totuși, la doar câteva zile distanță, am fost martor la ceva rar: o mulțime de oameni adunați la o înmormântare, vecinii – toți –, cunoscuți, prieteni, oameni care au simțit nevoia să fie prezenți. Nu am văzut niciodată atâta lume. Iar cuvintele s-au repetat:
„A fost un om minunat.”

Aceasta este, poate, cea mai curată mărturie despre viața domnului Radu Bătrănescu.
A fost un om bun, așa cum îl vădea chipul. Prin bunătate, prin calm, prin respectul față de ceilalți a adus astăzi în capela Invierea lui Lazăr din Cimitirul Sfântul Apostol Andrei multe lacrimi.

A fost dedicat familiei. Ani la rând – șapte ani – a purtat cu răbdare și dragoste grija mamei sale, căzută la pat, acolo, la Padina, unde s-a născut chiar de Sfântul Ștefan.

Din cei cinci frați doar doi mai trăiesc. Erau astăzi alături de copiii și soția dânsului la slujbă. Vă marturisesc că a fost o slujbă pe care am dus-o greu. Prea multă suferință …

Când atâția oameni se adună și se roagă și te plâng, rugăciunea capătă putere. Este semnul unei vieți trăite frumos, care a lăsat urme adânci în inimile celor din jur.
Domnul Radu Bătrănescu a fost un om iubit. Iar iubirea nu se adună la sfârșit, ci se clădește zi de zi.
Plecarea i-a fost neașteptată. Dar nu a fost o plecare în singurătate. A fost o plecare înconjurată de oameni, de recunoștință și de rugăciune. Și aceasta este, poate, una dintre cele mai mari binecuvântări ale unei vieți.

Sprea dimineața zilei de duminică, un atac cerebral, l-a rupt din sânul familiei. Doar o mângîiere avem. A murit după textul ecteniei :sfârșit creștinesc, neînfruntat, în pace. Dea Domnul să aibă și răsăpuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos.
Veșnică să-i fie pomenirea!