Părintele Iulian o considera un chip al blândeții. A fost un om credincios, calm și așezat, cu o liniște care aduna oamenii în jurul ei. La plecarea sa, a fost înconjurată de foarte mulți oameni – semn al respectului, al iubirii și al urmei adânci pe care a lăsat-o în suflete.
A sprijinit cu statornicie Biserica Sfântul Andrei. În timpul pictării bisericii, ajutorul ei a fost hotărâtor, oferit cu discreție și dăruire. A fost un adevărat ctitor, lucrând nu pentru laudă, ci din dragoste pentru Dumnezeu și comunitate.
După moartea soțului ei, Nicolae, petrecută în urmă cu 27 de ani, a purtat o durere grea, dar nu și-a pierdut echilibrul. A rămas un om bun, cu suflet curat, păstrând unitatea familiei prin calm, răbdare și înțelepciune. Casa ei a fost loc de pace, iar cuvântul ei – cumpătat.
A fost mamă a patru fii:
Costeluș, Mihăiluș, Ninel și Daniel,
pe care i-a crescut în respect, educație și credință.
A fost bunică pentru:
Mihai, Andrei, Andreea și Maria,
și străbunică pentru:
Daria și Sabina,
fiind pentru toți un reper de blândețe și echilibru și exemplu de gândire limede și înțelepată. A fost exemplu de atenție și dedicare pentru cei din jur, iar mulțimea care a însoțit-o azi am mai dat încă o mărturie.
Om ospitalier, liniștit și drept, a știut să transforme suferința în demnitate și viața într-o lucrare tăcută, dar deplină. A plecat dintre noi ca un om împlinit, lăsând în urmă o familie unită, o biserică sprijinită și o amintire luminoasă.
Veșnica ei pomenire!
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
