Sunt oameni care nu cer nimic de la viață, dar oferă totul. Elena Postovei a fost unul dintre acești oameni tăcuți, puternici prin jertfă și iubire.
La numai 13 ani, și-a pierdut mama, iar copilăria i s-a sfârșit prea devreme. A rămas alături de tatăl ei și de cei trei frați, îngrijindu-i cu o maturitate care nu se învață, ci se suferă. De atunci, viața ei a însemnat grijă pentru ceilalți, înainte de orice.
A cunoscut una dintre cele mai grele încercări ale unei mame: pierderea primului copil. Din durere și tăcere, și-a adunat puterea de a merge mai departe și de a se dărui cu totul fiului născut mai târziu, care a devenit sensul și rostul ei.
Astăzi, fiul ei, alături de tatăl său, împărtășesc aceeași durere a despărțirii. Împreună, poartă nu doar tristețea pierderii, ci și recunoștința pentru o soție și mamă care a trăit pentru familie.
Cei care au cunoscut-o vorbesc despre ea cu dragoste și respect. A fost un om al sacrificiului, o femeie care s-a dedicat celorolați, care a luptat cu viața fără să se plângă, cu demnitate și credință.
Sunt vieți care nu se măsoară în ani, ci în câtă iubire lasă în urmă. Viața Elenei Postovei a fost una dintre ele.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Daruri cu tâlc
Ceai de urzică
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
Recuperări istorice
