Caragiale, alianța stânga-dreapta și … experiența mea electorală

Când mi-a intrat știrea cu lista comună stânga-dreapta, în proporții egale, la Europarlamentare două gânduri m-au prins din urmă, deși … în față aveam un munte peste care cernea zăpadă ca-n povești. Primul …. candidatura mea la Primăria Buzău, exact împotriva USL, adică împotriva stângii amestecate cu dreapta.

A fost un moment excelent – de înțelegere a lumii în care trăiesc – și sunt veșnic recunoscător pentru cele aproape 20 000 de voturi, în condițiile în care am avut o campanie modestă, în urma căreia mulți buzoieni nici nu au știut că au un candidat de votat și nu au mers la vot. Independentul e un defavorizat, iar atunci canalele de comunicare de astăzi nu erau, iar eu am avut mai mult acces pe la uși decât în studiouri.

A fost un demers totalmente idealist. Fostul primar a afirmat la o masă, la Seminarul Teologic Buzău, de hramul instituției, că va câștiga cu 80%, că nu are contracandidat. Atunci am decis să nu fie așa, pentru că, pasionat de istorie, chiar de istorie recentă, mi s-a părut antidemocratic, anormal, ca cineva, prin blat, să obțină un asemenea rezultat, chiar și în condițiile în care personajul era manierat, chiar simpatic uneori, iar în palmaresul ultimului mandat avea refacerea zonei centrale și asfaltarea cartierului Mihai Viteazu. Iar ceea ce-i scăpase … a făcut în campanie când se muncea febril de la asfaltat la tăiat de garduri vii. În Similieasca, febra asfaltărilor electorale era atât de puternică, încât s-au astupat și gurile de canal, iar eu am nimerit în campanie exact după o ploaie care transformase cartierul în ceva … venețian. Trăgeau la ligheane cu apă locuitorii de prin casă, fiindcă ceea ce trebuia să se scurgă în canale s-a scurs prin case.

Al doilea impuls a fost să revăd O scrisoare pierdută. 

Ah, ce umor are o campanie electorală la Buzău! Câte mi-au auzit urechile despre mine, cel care, dintr-o dată devenisem bețiv, homosexual, pedofil, pușcăriaș, curvar universal și mare amator de dansuri pe mese. Răul absolut eram eu!

Așa se face campanie la Buzău și poți ajunge premier!

Scrisoarea pierdută? Nu ….. Filmul păstrat!

Printre formele de presiune ca nu cumva să mă înscriu în cursa electorală a făcut parte și … Filmul!

Ziaristul Călin Bostan, cu care pe vremea aceea aveam o relație de colaborare la Opinia, îmi spune conspirativ și prevestitor: Părinte, zic dușmanii că au un film cu dumneavoastră și cu două, altele decât doamna doctor! Să-l dea domnule dacă tot îl au! Nu-i păcat?! Oricum tot candidez! 

L-au dat … dar peste aproape patru ani. Protagonistul nu eram eu, ci fostul primar, executat din interior de ai lui! Ce scrisoare pierdută? Ce Caragiale? Etapa următoare a infamiei, care a trebuit să îngroape o carieră politică care se pare că i-a deranjat mai mult pe ai lui decât pe noi, ceilalți.

Vorba tatălui meu: Cei de la PSD sunt ca nucul, se curăță singuri, din interior.

În fine, o campanie electorală are și o mare doză de umor, nu doar de mizerie umană. Recunosc, m-am simțit bine în campanie, iar pe imagini se mai vede încă. M-am simțit ca peștele în apă, pentru că îmi plac oamenii, dar și situațiile haioase, despre care am să mai povestesc. Atunci, ca și acum, combinația stânga-dreapta a fost plină de umor caragelian. Pristanda … la poliție, trebuia să protejeze potentații, să le culeagă informații, să fie fidel celui care l-a numit. Cațavencu lipsea, pentru că …. nu găseai pe scenă niște ipocriți care să fie și buni oratori, Farfuridi cât cuprinde, Tipătescu? Ghiciți cine era! Umor, nu glumă! și umor va fi și acum când … luni, braț la braț vor merge, ca frații, că e listă comună, iar marți … se vor înfiera cu mânie proletară pentru că ….. la locale au listă separată și trebuie să ia voturi ca apoi să le folosească împreună.

Dar despre toate acestea și mai ales despre experiența mea electorală voi mai scrie, pentru că 2012 și 2024 ar putea semăna ca două picături de apă … dacă apa nu ar fi de zece ori mai scumpă și setea de dreptate locală de o sută de ori mai mare…

Voi scrie… chiar dacă ei tic pe la case înalte ca eu să tac …. ca niște creștini curtați la suflet ce se dovedesc a fi. Dar poți să taci când știi că ceea ce ai de spus trebuie spus? Să vorbească pietrele?

2 comments
  1. Este uimitor sa citesc aceste randuri si sa descopar povestea din spatele candidaturii tale la Primaria Buzau! E clar ca ai avut un ideal si un impuls puternic sa iti asumi aceasta lupta impotriva stangii alaturi de dreapta. Si cum se poate in campaniile electorale de la Buzau, nimic nu scapa de manipulare si jocuri murdare. Este trist sa vezi cum un film facut cu un scop atat de rau sa devina instrumentul de distrugere pentru o cariera politica. Dar ma bucur ca ai avut umorul sa te distrezi si sa aduci un strop de fair-play intr-o lupta atat de lipsita de el. Este greu sa fi independent intr-un sistem corupt, dar stim cu totii ca nucul se curata singur, iar adevarul iese la lumina. Felicitari pentru curajul si perseverenta ta, si sper sa continuam sa militam pentru o lume mai buna si mai corecta. Oricand am nevoie de inspiratie, voi revedea acest articol si voi iesi mai puternic din lupta. Multumim pentru tot ce faci!

  2. Cu toate ca am avut doar 20 000 de voturi, le consider o mare realizare in conditiile in care am concurat impotriva unei coalitii puternice cum era USL. In plus, mi-a fost drag sa surprind si sa intorc cu umor acuzatiile si minciunile aruncate asupra mea de catre adversari. Sunt mandru ca am avut curajul sa-mi exprim opiniile si sa lupt pentru ele, chiar daca in final nu am castigat Primaria Buzau. Dar important este ca am fost parte dintr-un moment istoric in care am spus NU unui sistem corupt si ambitiilor personale ale politicienilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și