Antipastel

Geamuri înghețate.
Într-o lume rece.

Frigul te cuprindea
dezmițit doar de micile părți ale zilei
când focul ardea.

Era bine, spunem uneori privind peste umăr.
Era bine când ne temeam doar de viață,
nu de moarte.

Dar recele acela îl simt acum în oase.
Căldura nopților mă apără.

Acum e bine.
Dar acum nu e atunci.

Nu e atunci.
E o căldură care nu oprește timpul,

nu aduce înapoi oamenii,
nu le dă nici măcar un strop
din ce n-au avut.

Mereu viața e ne-deplină.
Mereu un cui,
sau un abur al trecutului,
merge cu tine.

Dar oamenii —
oamenii aceia dragi — rămân acolo.
Ei nu mai pot merge cu tine.
E oare așa bine?

Sale!