De la catacombe la lumină — Duminica Părinților de la Niceea

Anul acesta, la scurt timp după ce am sărbătorit Înălțarea Domnului și, în aceeași zi, pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, Biserica ne cheamă să prăznuim și Duminica Părinților de la Sinodul I Ecumenic. Este o duminică ce ne întoarce către începuturile unei lumi noi, către clipa în care creștinismul a ieșit din întunericul catacombelor și a început să vorbească lumii în lumină.
Imperiul Roman trecuse prin vremuri de mare tulburare. Luptele pentru succesiune, împărțirea puterii prin tetrarhie și persecuțiile cumplite dezlănțuite de împărații păgâni lăsaseră urme adânci în viața creștinilor. Ani la rând, Biserica a trăit între frică, martiriu și speranță. Mulți dintre cei care aveau să participe mai târziu la Sinodul de la Niceea purtau încă pe trupurile lor semnele temnițelor, ale torturilor și ale suferințelor îndurate pentru Hristos.
Și totuși, în anul 325, împăratul Constantin convoacă la Niceea primul Sinod Ecumenic al Bisericii. Era mai mult decât o adunare de episcopi. Era începutul unei noi epoci, în care raportul dintre Biserică și stat intra într-o altă logică, ceea ce mai târziu avea să fie numit „Simfonia Bizantină”. Însuși împăratul a fost prezent la sinod și a luat parte la lucrările lui, într-o imagine aproape imposibil de imaginat cu doar câțiva ani înainte: Biserica prigonită devenea acum Biserica mărturisitoare în fața lumii.
Dar adevărata măreție a Sinodului I Ecumenic nu stă doar în dimensiunea sa istorică, ci mai ales în hotărârea dogmatică pe care a lăsat-o moștenire veacurilor. Acolo a fost formulată prima parte a Simbolului de Credință, rostit până astăzi, liturghie de liturghie, de milioane de creștini ortodocși, catolici și protestanți.
Prin termenul „homoousios” — „de o ființă cu Tatăl” — Părinții Sinodului au apărat însăși esența credinței creștine. Hristos nu este o creatură asemănătoare lui Dumnezeu, ci Fiul adevărat al Tatălui, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. În această formulare se află însăși temelia mântuirii noastre: Dumnezeu Se coboară printre oameni, ia chip omenesc, Se face asemenea nouă, pentru ca pe noi să ne ridice la Dumnezeu.
Duminica Părinților de la Niceea nu este doar comemorarea unui eveniment istoric. Este duminica în care înțelegem că adevărul credinței s-a păstrat prin jertfă, prin curaj și prin oameni care au purtat pe trupurile lor rana persecuției, dar în suflete lumina lui Hristos.

Sale!