Cu ani în urmă am ajuns și în sudul Chinei, la Guangzhou, orașul care pare construit în jurul ideii de comerț. Am vizitat celebrul târg de la Canton, am trecut prin Macao și am avut ocazia să văd o lume care funcționează după reguli diferite de cele cu care eram obișnuit. Andrei era atunci foarte mic, avea doar trei ani. Îmi amintesc și acum cum, aproape la fiecare pas, chinezii doreau să se fotografieze cu el. Pentru noi era ceva surprinzător, pentru ei era o curiozitate firească și un gest de apropiere față de un chip blond și bucălat.
– S-a dus faima ta! i-a spus Matei la Paris, ajuns iarăși printre europeni, cu un zbor din Hong Kong.
Privind astăzi în urmă, îmi dau seama că acea călătorie a fost mai mult decât o vizită comercială. A fost o întâlnire cu o civilizație care și-a construit puterea economică în sute de ani, nu în câteva decenii.
În acea parte a Chinei am descoperit și povestea Doamnei Zheng, cunoscută în istorie sub numele de Zheng Yi Sao, femeia care a condus cea mai mare flotă de pirați din istoria omenirii.
La începutul secolului al XIX-lea, ea controla sute de nave și zeci de mii de oameni. Flota sa domina rutele maritime dintre Guangzhou, Hong Kong și Macao. Comercianții plăteau taxe, autoritățile negociau cu ea, iar marile puteri maritime ale vremii întâmpinau dificultăți în a-i limita influența.
Ceea ce impresionează însă nu este doar dimensiunea forței sale, ci modul în care a organizat-o. Doamna Zheng a înțeles că puterea nu stă doar în arme, ci și în reguli. A impus coduri stricte, disciplină, sisteme de taxare și mecanisme de control economic. Într-un fel paradoxal, flota ei funcționa aproape ca un stat comercial plutitor.
Poate tocmai de aceea povestea sa este studiată astăzi de istorici, economiști, sociologi și specialiști în relații internaționale. Ea reprezintă un exemplu despre cum se construiesc rețelele de influență, despre raportul dintre forță și negociere și despre felul în care comerțul poate modela lumea.
Când privești Guangzhou-ul de astăzi, cu zgârie-norii săi, cu imensul târg internațional și cu fluxurile comerciale care leagă China de toate continentele, ai impresia că privești o realitate complet nouă. În realitate, rădăcinile sunt mult mai vechi.
Sudul Chinei a fost timp de secole o regiune a negustorilor, a navigatorilor și a oamenilor care au înțeles valoarea schimbului comercial. Cantonul, cum era cunoscut odinioară Guangzhou, reprezenta una dintre principalele porți prin care China comunica economic cu lumea. Macao era o punte între civilizații. Mările din jur erau pline de corăbii, mărfuri și interese concurente.
În acest context apare și figura Doamnei Zheng. Nu ca o simplă aventurieră, ci ca produsul unei lumi în care comerțul, diplomația și puterea se aflau într-un echilibru fragil.
Poate că adevărata lecție a acelei călătorii nu a fost cea oferită de halele uriașe ale târgului de la Guangzhou, nici de luminile din Macao. Lecția a fost descoperirea unei continuități istorice. Chinezii nu au învățat să facă afaceri ieri. Nu și-au descoperit recent vocația comercială. Ea s-a format în secole de competiție, negociere, adaptare și, uneori, de confruntare.
Iar atunci când îmi amintesc de acea călătorie, de străzile aglomerate ale Guangzhou-ului, de curiozitatea oamenilor față de Andrei și de energia extraordinară a unei societăți aflate într-o continuă mișcare, înțeleg mai bine de ce China a devenit una dintre marile puteri economice ale lumii.
Forța ei nu s-a născut dintr-o întâmplare.
Are în spate o istorie lungă, iar printre personajele care au modelat-o, chiar și indirect, se află și această femeie controversată dar unică, Doamna Zheng, regina mărilor din sudul Chinei.
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
Blăjani – file de monografie
