Medina din Monastir. Negocieri, bazaruri și farmecul orașului vechi

Cuvântul medina poate duce cu gândul la orașul Medina și la Hegira, fuga profetului Mahomed de la Mecca la Medina. În lumea arabă însă, termenul este folosit și pentru a desemna orașul vechi, centrul istoric în jurul căruia s-a dezvoltat localitatea modernă.
Medina din Monastir nu este foarte mare și nici foarte sofisticată. Este mai simplă, mai luminoasă și, pe alocuri, mai rudimentară. Tocmai această lipsă de perfecțiune îi oferă însă o parte din farmec.
Ne-am obișnuit cu aer condiționat, mall-uri, vitrine impecabile și cu toate condițiile oferite de lumea modernă. Ar fi totuși o mare pierdere ca vechile forme de comerț, micile ateliere și străzile comerciale ale Orientului să dispară.
Străduțe înguste și umbră sub tarabe
Soarele este puternic la Monastir, dar străduțele înguste ale Medinei creează porțiuni de umbră și răcoare.
Comercianții ridică obloanele și copertinele magazinelor, iar deasupra aleilor se formează adevărate culoare protejate de lumină. În aceste spații găsești haine, ceramică, bijuterii, suveniruri, parfumuri, obiecte decorative, genți și produse prezentate drept articole tradiționale.
Nu este un spațiu ordonat după regulile unui centru comercial. Este viu, spontan, uneori dezordonat și întotdeauna surprinzător.
Din loc în loc apar mici cafenele și baruri orientale. Oamenii stau la o vorbă, beau ceai sau cafea și fumează narghilea. Pereții sunt acoperiți cu plăci de ceramică smălțuită, decorate cu motive geometrice și florale, în nuanțe de albastru, verde, alb și turcoaz.
Chipurile oamenilor, vocile negustorilor și lumina filtrată printre tarabe construiesc o lume în care plimbarea devine mai importantă decât destinația.
Negocierea, adevăratul spectacol al Medinei
Unul dintre lucrurile care mi-au rămas cel mai bine în minte este negocierea.
În Medina din Monastir există multe magazine care vând genți, curele, portofele și rucsacuri prezentate drept produse din piele. Negocierea începe adesea de la un preț foarte mare și poate ajunge, după câteva minute, la o sumă incomparabil mai mică.
Tocmai această negociere face parte din farmecul bazarului. Nu cumperi doar un obiect. Intri într-un joc al replicilor, al gesturilor, al plecărilor simulate și al chemărilor înapoi.
Negustorul îți spune că îți oferă „ultimul preț”. Pleci. Te strigă. Îți mai scade puțin. Pleci din nou. Îți explică faptul că pierde bani. Peste câteva clipe, prețul mai scade încă o dată.
Uneori ai senzația că prețul inițial și cel final aparțin unor lumi diferite.
Rucsacul „din piele” și demonstrația cu bricheta
Îmi amintesc că m-am oprit la un rucsac care îmi plăcea.
Vânzătorul îmi repeta cu multă convingere că este din piele naturală. Materialul părea însă mai degrabă vinilin sau ceea ce numim astăzi piele ecologică, adică un material sintetic fabricat astfel încât să imite pielea naturală.
Când i-am spus că nu cred că este piele, omul s-a agitat imediat. Și-a apărat produsul cu și mai multă energie și a scos o brichetă.
A apropiat flacăra de rucsac, încercând să-mi demonstreze că materialul nu se topește și că, prin urmare, este piele adevărată.
Era atât de sigur pe demonstrația lui, încât aproape că îți venea să-l crezi.
În realitate, faptul că un material rezistă câteva clipe la apropierea unei flăcări nu demonstrează că este piele naturală. Multe materiale sintetice pot fi tratate, pot avea straturi protectoare sau pot reacționa diferit în funcție de compoziție.
Știam că nu este piele. L-am cumpărat totuși, mai mult pentru amuzamentul întregii întâmplări decât din convingerea că făcusem o afacere extraordinară.
Rucsacul a rezistat exact până la prima încărcătură mai serioasă, când a cedat.
Nu am fost însă dezamăgit. Povestea negocierii, demonstrația cu bricheta și talentul negustorului de a-și apăra marfa valorează astăzi mai mult decât rucsacul în sine.
Piele naturală, piele ecologică sau vinilin?
În astfel de bazaruri, multe produse sunt prezentate drept articole din piele naturală, deși sunt realizate din materiale sintetice.
Termenul de piele ecologică este folosit frecvent pentru materiale precum poliuretanul sau PVC-ul, aplicate pe un suport textil. Ele pot arăta bine, pot fi ușor de curățat și sunt mai ieftine, dar nu au rezistența, textura și comportamentul în timp al pielii naturale.
Problema nu este existența acestor produse. Ele pot fi cumpărate la un preț corect și pot fi potrivite pentru utilizări obișnuite.
Problema apare atunci când sunt prezentate drept piele naturală și sunt vândute folosindu-se demonstrații spectaculoase, dar puțin convingătoare.
Cel mai bun indiciu rămâne adesea chiar prețul final. Atunci când suma scade de zeci de ori după câteva minute de negociere, este puțin probabil să fie vorba despre un obiect lucrat din piele naturală de foarte bună calitate.
Medina nu înseamnă doar cumpărături
Plăcerea unei medine nu stă numai în ceea ce cumperi.
Ea se măsoară în pașii făcuți fără grabă, în vocile auzite, în chipurile întâlnite și în micile întâmplări care apar atunci când intri într-un oraș necunoscut.
Uneori pleci cu un obiect bun. Alteori pleci cu un rucsac care se rupe repede. Dar chiar și atunci, experiența rămâne.
Medina din Monastir nu impresionează prin lux. Impresionează prin viață.
Prin umbra străduțelor, prin cafenelele cu narghilea, prin ceramica orientală, prin insistența negustorilor și prin spectacolul negocierii.
În loc de concluzie
Dacă ajungeți în Monastir, merită să vă rezervați câteva ore pentru Medina orașului.
Mergeți fără grabă, priviți, negociați și nu luați fiecare afirmație a comercianților drept adevăr absolut. Bucurați-vă de spectacol, dar cumpărați cu atenție.
Cele mai frumoase suveniruri nu sunt obiectele pe care le aduceți acasă, ci poveștile pe care le puteți spune despre ele.