Calendarul ne spune cât de înaintată este vara, iar natura se mișcă în date previzibile. Un astfel de semn este înflorirea sovârfului. Când dealurile se împodobesc cu florile lui roz-liliachii, știm că se apropie praznicul Sfântului Ilie și că a sosit vremea culesului plantelor de leac.
Anul acesta, o primăvară mai răcoroasă și ploile bogate au păstrat pajiștile neobișnuit de verzi. Nu am avut de foarte mulți ani un an atât de frumos. Iarba încă își păstrează prospețimea, copacii sunt plini de viață, iar printre ele, sovârful a ajuns la deplina lui înflorire. Acesta este momentul în care planta are cea mai mare valoare și poate fi culeasă pentru a fi uscată și păstrată peste iarnă.
Sovârful este una dintre plantele pe care bunicii le prețuiau cu adevărat. Ei știau că fiecare floare are vremea ei și că natura nu trebuie grăbită. Culegeau plantele cu răbdare, le uscau la umbră și le păstrau cu grijă, convinși că Dumnezeu a lăsat în ele putere pentru alinarea multor suferințe.
Astăzi, când găsim aproape orice într-o farmacie, riscăm să uităm că dealurile și pajiștile sunt încă un adevărat laborator al creației. Plantele medicinale nu înlocuiesc medicina modernă, dar rămân un dar al naturii, pe care merită să îl cunoaștem și să îl prețuim.
Vine Sfântul Ilie, iar sovârful este în floare. Vremea de afară este un îndemn să ieșim pentru câteva ceasuri din agitația de fiecare zi, să privim câmpurile, să culegem cu măsură ceea ce natura ne oferă și să păstrăm, în borcane și săculeți de pânză, nu doar plante uscate, ci și parfumul unei veri binecuvântate și amintirea faptului că Dumnezeu continuă să poarte de grijă omului prin simplitatea creației Sale.
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
Recuperări istorice
Ceai de urzică
Daruri cu tâlc
