Sfântul ocrotitor al casei. O tradiție frumoasă pe care nu ar trebui să o uităm

Atunci când vorbim despre sfinții ocrotitori, cei mai mulți dintre noi ne gândim la sfântul al cărui nume îl purtăm din ziua Botezului sau la sfântul ales ca ocrotitor al familiei, odată cu cununia religioasă. Mai puțin cunoscută este însă o veche tradiție creștină: alegerea unui sfânt ocrotitor al casei.
Casa nu este doar un spațiu în care locuim. Pentru creștin, ea este locul în care se naște și crește familia, unde copiii învață primele rugăciuni, unde se împărtășesc bucuriile și încercările vieții. De aceea, încă din vechime, credincioșii au simțit nevoia de a încredința locuința lor ocrotirii unui sfânt.
De regulă, este bine ca familia să păstreze același sfânt pe care l-a ales la cununie. Astfel, ocrotirea se extinde firesc asupra întregii vieți de familie și asupra casei în care aceasta își desfășoară existența. Dacă nu există un astfel de sfânt, familia poate alege unul cu prilejul sfințirii casei.
În cadrul slujbei de binecuvântare a locuinței, preotul pomenește numele sfântului ales drept ocrotitor, iar icoana acestuia își găsește un loc de cinste în casă. De atunci înainte, ziua de prăznuire a sfântului devine și o zi de sărbătoare pentru familie. Participarea la Sfânta Liturghie, o rugăciune de mulțumire sau chiar săvârșirea unei sfeștanii sunt moduri frumoase de a păstra vie această legătură spirituală.
Nu trebuie să privim această alegere ca pe un gest formal sau superstițios. Sfinții nu sunt protectori în sens magic, ci prieteni ai lui Dumnezeu și modele de viață creștină. Ei ne învață prin exemplul lor cum să transformăm casa într-un loc al păcii, al iubirii și al credinței.
Într-o vreme în care investim atât de mult în ziduri, mobilier și confort, poate că merită să ne amintim și de temelia nevăzută a unei case: rugăciunea, binecuvântarea lui Dumnezeu și ocrotirea sfinților. O casă poate deveni cu adevărat un cămin atunci când, alături de cei care locuiesc în ea, este prezentă și credința.

Sale!