Va deveni cultura un produs de serie?

Multă vreme am privit producția industrială ca pe o revoluție a eficienței. Fabricile au umplut magazinele cu obiecte accesibile, realizate rapid și în cantități uriașe. Totuși, pe măsură ce lumea s-a obișnuit cu această abundență, a început să redescopere valoarea lucrului făcut de mână. Astăzi, mulți caută pâinea coaptă într-o brutărie mică, mobilierul lucrat de un tâmplar, ceramica unui meșter sau un instrument muzical construit într-un atelier. Nu pentru că produsele de serie ar fi inutile, ci pentru că obiectele artizanale poartă în ele timpul, răbdarea și personalitatea celui care le-a creat.
Cred că același lucru se va întâmpla și cu lumea culturii.
Inteligența artificială poate scrie texte, genera imagini, compune muzică și realiza filme într-un ritm imposibil pentru un om. În curând, vom avea la dispoziție o cantitate aproape nelimitată de conținut. Cultura va deveni mai accesibilă, mai rapidă și mai abundentă decât oricând.
Dar tocmai această abundență va schimba ceea ce vom aprecia.
Un eseu scris după ani de lectură, o carte născută din experiențe de viață, o pictură în care se văd ezitările și căutările artistului sau o fotografie surprinsă după ore de așteptare vor căpăta o valoare nouă. Nu pentru că vor fi perfecte, ci pentru că vor purta amprenta unei vieți reale.
Nu cred că inteligența artificială va distruge cultura. Mai degrabă o va împărți în două lumi.
Va exista o cultură de serie, produsă rapid, abundentă și extrem de bine ambalată. Cultura de supermaket care va fi folosită așa cum sunt folosite obiectele fabricate în masă. La fel. Fără unicitate. Plată. Cu conținut egal. Poate nu plicticoasă, dar fără identitatea pe care o are astăzi.

Dar va exista și o cultură … artizanală, făcută de oameni pasionați teribil de ceea ce fac. Scriu pentru că îmi place să scriu, spunea Cărătărăscu. Indiferent dacă scrie AI-ul! Eu tot scriu!  Da, va fi mai rară, mai lentă și poate mai scumpă cultura de tip gospodărie individuală, eventual cu produse eco. Va fi o cultură cu accente de unictate,  cultură în care nu vom căuta doar opera, ci și omul din spatele ei. Vom fi interesați de biografia autorului, de drumul parcurs, de experiențele care au dat naștere unei idei. Vom înțelege că unele lucruri nu pot fi generate, ci doar trăite.
Cred că aceasta va fi una dintre marile transformări ale secolului. Nu dispariția creatorului uman, ci redescoperirea lui. Într-o lume în care aproape orice va putea fi produs în câteva secunde, autenticitatea va deveni, paradoxal, una dintre cele mai prețioase resurse.
Viitorul nu va fi, probabil, o confruntare între om și inteligența artificială. Va fi alegerea fiecăruia dintre noi între cultura produsă în serie și cultura care păstrează încă urmele mâinilor, ale minții și ale sufletului celui care a creat-o.

Sale!