Ani la rând am fost învățați că este mai simplu să cumpărăm totul. Mergem la magazin, alegem un produs frumos ambalat, îl punem în coș și avem impresia că am rezolvat problema. În realitate, am rezolvat doar nevoia imediată. Nu și întrebările importante: de unde vine acel produs, cât de proaspăt este, cum a fost obținut și cât de sănătos este cu adevărat.
În ultimii ani au existat programe de sprijin pentru mediul rural, programe de relocare la sat, precum și diferite forme de susținere a fermierilor. APIA și alte scheme de finanțare sunt importante, însă nu toată lumea se încadrează în ele. Asta nu înseamnă că nu poți face nimic.
Cine are o curte, chiar și una mică, poate începe cu lucruri simple: câteva găini, o grădină de legume, câțiva pomi fructiferi, poate o capră sau câteva familii de albine. Nu pentru a deveni fermier profesionist, ci pentru a câștiga ceva mult mai valoros: independență.
Apoi … mișcare. Imi place să merg pe jos și o fac zilnic. Îmi plac și plimbările prin Crâng, dar merg în … gol. Însă când fac ceva util în gospodăria noastră, merg și produc.
Există oameni care spun că nu merită. Că este prea multă muncă, că investițiile sunt mari, iar producția este mică. Într-un anumit sens au dreptate. Dacă privești totul exclusiv prin prisma profitului financiar de azi și compari gospodăria cu o fermă industrială, aproape niciodată nu vei ieși câștigător, cu toate că fiecare activ pe care-l dobândești prin reproducere înseamnă valoare.
Totuși, viața nu înseamnă doar profit contabil.
Există un câștig pe care niciun tabel Excel nu îl poate măsura: sănătatea. Satisfacția de a pune pe masă o frunctă culeasă cu câteva minute înainte, un ou făcut de găinile tale sau un lapte despre care știi absolut totul, de la hrana animalului până la momentul mulsului.
Controlul total asupra alimentelor este un lux pe care foarte puțini și-l mai permit astăzi.
Mai este apoi educația copiilor. Un copil care vede cum răsare o sămânță, cum se îngrijește un animal și câtă muncă stă în spatele unei bucăți de pâine sau al unui pahar cu lapte va înțelege altfel valoarea hranei. Va risipi mai puțin și va respecta mai mult munca oamenilor.
Și există, desigur, componenta financiară.
Mulți privesc doar costurile inițiale și uită economiile făcute în timp. Dacă o parte din hrana familiei vine din propria gospodărie, banii care altfel ar merge către produse cumpărate rămân în bugetul casei. Nu înseamnă că vei deveni bogat, dar înseamnă că vei cheltui mai puțin și vei mânca mai bine. o parte din orele de muncă pentru care obții un salariu, apoi cumperi alimente, le poți salva, valoric vorbind.
Nu sunt un mare priceput, dar cred chiar că un produs făcut în propria gospodărie valorează mai mult chiar și decât unul artizanal cumpărat din comerț. Un produs artizanal este deja superior unuia industrial. Dar produsul făcut chiar de tine are încă o valoare în plus: încrederea deplină. Eu îl evaluez la preț dublu față de tot ce cumpăr.
E minunat să ai controlat fiecare etapă a producerii lui. Știi cu ce a fost hrănit animalul, ce tratamente a primit, când a fost recoltată fructa și în ce condiții a fost păstrată. Această siguranță nu poate fi cumpărată.
Dacă aș putea imagina un program public, nu aș încuraja neapărat fermele mari, ci aș încuraja gospodăriile mici. Aș susține familiile care aleg să producă măcar o parte din hrana lor. Sigur, un asemenea program nu ar fi întotdeauna privit cu entuziasm de economia bazată pe consum. O familie care își produce singură o parte din alimente cumpără mai puțin din comerț, plătește mai puțin TVA și introduce mai puțini bani în circuitul comercial.
Dar poate că acesta nici nu este obiectivul cel mai important.
O societate este cu adevărat puternică atunci când oamenii ei sunt sănătoși, autonomi și capabili să producă măcar o parte din ceea ce consumă. Nu trebuie să ne întoarcem în trecut și nici să renunțăm la confortul modern. Însă ar fi bine să nu uităm că libertatea începe, uneori, cu o grădină, câteva găini și bucuria de a pune pe masa familiei hrană despre care poți spune, cu toată convingerea: „Știu exact ce mănânc.”
