Problemele să rămână la ușă

Există un proverb pe care nu l-am îndrăgit niciodată: „Cine n-are bătrâni să-i cumpere.” Mi s-a părut prea inuman de mercantil, prea rece pentru a vorbi despre oameni. Bătrânii nu se cumpără. Ei se prețuiesc. Iar mai ales, se ascultă.
Anii nu oferă automat înțelepciune, dar omul care a trecut prin multe începe să privească viața de sus, asemenea celui care a urcat un munte și vede drumul parcurs. Noi, cei aflați încă pe potecă, vedem doar următoarea curbă. Ei văd întregul traseu.
Am fost la sfeștanie la doamna Virginia, o enoriașă dragă nouă. Slujba e sacră, dialogul e o încântare și o binecuvântare.
Îmi povestea că, pe vremea când lucra în comerț, șeful lor, un evreu cu multă experiență, le spunea simplu: „Problemele le lăsați de la ușă încolo. Aici intrăm cu respect pentru oameni.”
Cât adevăr într-o propoziție atât de scurtă!
De multe ori nu ne stricăm relațiile din cauza marilor necazuri, ci pentru că îi facem pe ceilalți să plătească pentru supărările pe care ni le-au provocat alții. Ajungem acasă iritați de la serviciu. Plecăm la serviciu apăsați de grijile de acasă. Și, fără să ne dăm seama, aruncăm asupra celui din fața noastră o povară care nu îi aparține.
Doamna Virginia îmi povestea cu cât tact comunica sau își întreba soțul, pe domnul Aurel, când îl vedea îngândurat, pentru a nu stârni flamă, ci pentru a găsi o cale frumoasă de comunicare.
Tactul e unul dintre marile secrete ale oamenilor care au construit familii și prietenii trainice. Au înțeles că nu este slăbiciune, ci iubire pusă în cuvinte.
De aceea merită să-i ascultăm pe cei cu mai multă experiență decât noi. Ei nu ne oferă teorii sofisticate. Ne lasă câteva gânduri valoroase, șlefuite de o viață întreagă.
După discuția cu doamna Virginina am reconsiderat proverbul anunțat la început de text. Cei mai în vârstă ne sunt vitali. Ne pot echilibra. Ne pot învăța. Însă nu o pot face peste aroganță, peste incapacitatatea de a-i respecta și asculta. Și nu e deloc scump, mai ales că bătrâni înțelepți avem și nu e nevoie să cumprăm. Însă lipsa de ascultate ne costă și plătim cu vârf și îndesat, la serviciu și acasă, mândria de a nu-i asculta pe cei trecuți prin viață.