Angajați ai Centrul Militar sună la reprezentanați ai firmelor care au mașini de teren, pentru a verifica starea ca să le folosească în caz de război. Cel puțin așa sună mesajul telefonic, din retalrarea cuiva care s-a panicat gândindu-se dincolo de tablele unei mașini.
Ce se întâmplă? E iminent războiul? Oare se pregătește ceva?
Asemenea măsuri ar trebuie explicate public mai clar, pentru ca să nu se instaureze panica.
Da, instituțiile statului au obligația de a-și actualiza periodic evidențele și de a verifica resursele prevăzute de lege pentru situații excepționale. O inventariere, în principiu, nu deranjează pe nimeni, dacă este corect explicată. Din păcte, un telefon brusc prin care o entitate este anunțată că vin să verifice mașinile suntă alarmant, iar alarmarea fără rost trebuie evitată. Astfel de demersuri administrative nu trebuie interpretate automat ca un indiciu că un conflict este iminent, dar, repet, trebuie să fie precedate de o pregătire psihologică adecvată.
De multe ori, nu evenimentele în sine produc neliniște, ci felul în care sunt comunicate și interpretate. O informație scoasă din context se răspândește rapid și poate genera teamă inutilă. În schimb, o explicație calmă și echilibrată îi ajută pe oameni să privească lucrurile cu luciditate.
Nu este nici înțelept să ignorăm realitatea, nici folositor să trăim într-o stare permanentă de alarmă. Între nepăsare și panică există o cale a cumpătării, iar aceasta rămâne, de cele mai multe ori, cea mai bună alegere.
Să ne vedem de responsabilitățile noastre, să avem încredere că instituțiile își fac datoria și să nu transformăm orice procedură administrativă într-un motiv de neliniște colectivă. Calm, discernământ și responsabilitate sunt poate cele mai prețioase lucruri pe care le putem cultiva într-o perioadă în care emoțiile circulă mai repede decât faptele.
Ceai de urzică
Recuperări istorice
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
Retropelerinaje Buzoiene
Daruri cu tâlc
