Botezul împreună sau separat? Despre o veche practică a Bisericii și bucuria comuniunii

În ultimii ani am observat tot mai des o dorință a părinților: copilul lor să fie botezat separat. Să fie numai familia, nașii, rudele și prietenii apropiați, iar întreaga slujbă să fie dedicată acelui copil.
Este o dorință pe care o pot înțelege. Pentru fiecare familie, botezul propriului copil este un eveniment unic. Părinții vor să-l trăiască în liniște, să-l fotografieze, să audă fiecare rugăciune și să simtă că acea zi le aparține într-un mod cu totul special.
Dar lucrurile nu au stat întotdeauna astfel.
Au existat vremuri, deloc îndepărtate, în care botezarea mai multor copii în cadrul aceleiași slujbe era ceva absolut firesc. Și nu era privită ca o diminuare a importanței Tainei.
Îmi amintesc chiar o sâmbătă la Biserica Sfântul Apostol Andrei în care am avut 18 copii la botez. I-am botezat împreună. A fost foarte furmoas. 18 lunânări. 18 perechi de nași. 18 gleasuri cristaline.
La prima vedere, pentru omul de astăzi, obișnuit cu evenimente foarte personalizate, cifra poate părea impresionantă. Și totuși, ceea ce îmi amintesc cel mai puternic din acea zi nu este aglomerația, ci atmosfera. A fost o extraordinară stare de frățietate și comuniune. Da, au fost 18 familii care au trăit bucuria împreună, 18 copii care intrau în aceeași comunitate a Bisericii, părinți și nași care, pentru câteva ceasuri, nu mai erau niște grupuri separate, ci formau o singură adunare.
Era, într-un fel, imaginea foarte concretă a Bisericii.
Botezul nu este o ceremonie privată
Uneori riscăm să privim Botezul aproape exclusiv ca pe un eveniment al familiei. El este, desigur, și o mare sărbătoare familială. Dar din perspectiva Bisericii este mai mult decât atât.
Prin Botez, copilul devine membru al Bisericii.
De aceea, caracterul comunitar al slujbei nu este un accident și nici o concesie făcută din motive de program. El aparține însăși semnificației Tainei.
Îmi amintesc că la un curs de Liturgică în cadrul Studiilor aprofondunste de telologie – așa se numea masteratul de azi – discutam cu  Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula dimensiune comunitară a cultului ortodox. Părintele profesor reafirma că practica botezării mai multor copii împreună a existat mereu în viața Bisericii și că săvârșirea separată a fiecărui botez nu reprezintă o necesitate liturgică.
Este important însă să citim asemenea observații în spiritul lor pastoral, nu pentru a crea o nouă regulă rigidă.
Nu trebuie să transformăm nici botezul comun într-o obligație și nici botezul separat într-un privilegiu.
Doi copii botezați împreună nu primesc „mai puțin” Botez
Uneori există impresia că, dacă sunt doi sau trei copii la aceeași slujbă, Taina ar fi cumva împărțită între ei.
Nu este așa.
Fiecare copil este botezat în numele Sfintei Treimi. Fiecare este miruns. Fiecare primește Sfânta Împărtășanie. Fiecare este primit personal în viața Bisericii.
Harul nu se împarte matematic după numărul copiilor aflați în biserică.
Dacă doi copii sunt botezați în cadrul aceleiași slujbe, Botezul fiecăruia este deplin.
Și poate exista chiar ceva foarte frumos în această întâlnire: două familii care nu se cunoșteau ajung să împărtășească una dintre cele mai importante zile din viața lor.
Dar dorința familiei trebuie și ea înțeleasă
Pe de altă parte, nu cred că este bine să îi judecăm pe părinții care doresc un botez separat.
Societatea s-a schimbat. Familiile sunt mai mici, oamenii acordă o atenție mult mai mare fotografiilor și filmării, unii copii au nevoi speciale, iar uneori există situații familiale delicate care justifică o anumită discreție.
Pot exista și motive practice sau medicale care trebuie discutate serios și rezolvate responsabil. Igiena cristelniței și a obiectelor folosite trebuie respectată, indiferent dacă este botezat un singur copil sau mai mulți, iar la Buzău, curățenia și actualitatea obiectelor reprezintă standarde obligatorii pentru fiecare biserică, conform cerințelor  Inaltpreasfințitului Ciprian, Arhiepicopul Buzăului și Vrancei.

Așadar, nu sunt motive și nici argumente teologice doar pentru botezul individual. Dacă situația o permite, preotul și familia pot găsi împreună cea mai potrivită variantă.
Ceea ce cred însă că merită înlăturată este ideea că botezul separat ar fi în mod necesar mai bun, mai frumos sau mai „corect” decât botezarea mai multor copii în aceeași slujbă.
Nu este.
Când cineva dorește să separe fără motive reale, simt  că am pierdut puțin din bucuria de a fi împreună
Lumea contemporană ne împinge tot mai mult către individualizare. Vrem masa noastră, fotografia noastră, momentul nostru, ceremonia noastră.
Nu este nimic rău în dorința de a păstra intimitatea unui moment important.
Dar Biserica ne amintește permanent și celălalt adevăr: nu ne mântuim singuri și nu trăim credința singuri.
Botezul este începutul unei vieți în comunitate.
Tocmai de aceea îmi revine atât de des în minte acea sâmbătă cu 18 botezuri. Nu-mi amintesc o atmosferă impersonală. Dimpotrivă.
Îmi amintesc bucuria.
Îmi amintesc mulțimea de părinți și nași.
Îmi amintesc senzația că, pentru câteva ore, biserica devenise o familie foarte mare.
Sigur că nu e ceva obișnuit să avem 18 copii la fiecare botez. Nici măcar trei sau patru. Însă, dacă mai sunt două familii care împart aceeași oră, botezul poate fi oficiat în același timp.
Așadar, dacă două familii ajung să-și boteze copiii împreună, nu se întâmplă nimic nefiresc și nimeni nu primește mai puțin.
Poate că, dimpotrivă, cele două familii primesc ceva în plus: experiența concretă a faptului că Biserica înseamnă și a fi împreună.
Botezul rămâne unic pentru fiecare copil, chiar atunci când bucuria lui este împărtășită cu ceilalți.

Sale!