Mirela își iubește profesia, dar mai ales oamenii. Copiii? Ei primesc cel mai important loc! Nu întâmplător, cei care o cunosc îi spun uneori „Zâna Măseluță”. Dincolo de farmecul acestei denumiri, se află o preocupare veche, constantă și foarte serioasă pentru educația sanitară a celor mici.
De mai bine de cincisprezece ani, Mirela desfășoară un proiect de educație pentru sănătatea orală, prin care numeroși copii au avut ocazia să descopere lumea stomatologiei într-un fel diferit. Uneori, elevii au venit în clinică, alteori echipa medicală Dr. Negoiță a mers în școli, în cadrul programului „Școala Altfel” sau al altor activități extracurriculare.
E minunat că această preocupare a rezistat timpului. În spatele ei există convingerea că educația pentru sănătate trebuie să înceapă înainte de apariția bolii.
Astăzi, clinica Dr. Negoiță din Buzău a primit vizita unor copii minunați de la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău, îndrumați de două doamne învățătoare extraordinare: Veronica Florentina Popa și Mihaela Popa. Copii frumoși, îngrijiți, bine pregătiți, foarte bine educați, curioși și, lucru care m-a impresionat în mod deosebit, conștienți de rostul întâlnirii lor cu medicul stomatolog.
Am urmărit însă cu interes și altceva: felul în care Mirela a pregătit această întâlnire.
Cunosc foarte bine seriozitatea cu care își tratează profesia, dar mă surprinde de fiecare dată minuțiozitatea cu care se pregătește pentru copii. Nimic nu este lăsat la întâmplare. Fiecare explicație își are locul, fiecare întrebare urmărește ceva, fiecare activitate pregătește ceea ce urmează. O lecție care doar aprent e o joacă. În spatele ei sunt oare de muncă și imaginație. A curs totul pedagogic, ca la carte, dar copiii sunt siguri că au fost doar în … săptămâna altfel.
Așadar, Mirela a pregătit un adevărat proiect de lecție. Cu obiective, cu etape bine gândite, cu momente interactive, cu întrebări și răspunsuri, cu demonstrații și cu acele mici surprize care mențin vie atenția copiilor.
După atâția ani petrecuți în învățământ, am învățat să recunosc o lecție bine construită. Și trebuie să spun că ceea ce am văzut astăzi ar fi făcut cinste unui profesor cu experiență. Fiecare moment a decurs firesc din cel precedent, iar copiii au fost permanent implicați în ceea ce se întâmpla.
La urma urmei, un profesor bun nu este acela care reușește să spună tot ceea ce știe, ci acela care reușește să-i facă pe ceilalți să dorească să afle mai mult.
Mirela nu se ocupă în mod curent de tratamentele stomatologice ale copiilor. În clinică există un alt medic, specializat în îngrijirea micilor pacienți. Dar această delimitare a responsabilităților profesionale nu a împiedicat-o niciodată să se apropie de lumea copiilor prin educație. Dimpotrivă, poate că tocmai aici se află una dintre frumusețile proiectului: dorința de a preveni, de a forma deprinderi și de a cultiva încrederea în medic înainte ca vizita la stomatolog să devină o necesitate dureroasă. Și nu doar atât. Din joacă a indetificat și probleme.
Și pentru că educația nu se termină odată cu încheierea lecției, cei mici au primit și daruri utile, prin care să poată pune în practică, acasă, ceea ce învățaseră în clinică.
Mi se pare important acest amănunt. Un copil care pleacă dintr-un cabinet cu o informație poate să o uite. Dar un copil care pleacă și cu un instrument prin care poate transforma informația în obicei are o șansă în plus să păstreze lecția.
Educația adevărată nu se măsoară numai prin ceea ce copilul a înțeles astăzi, ci mai ales prin ceea ce va face mâine fără să-i mai amintească nimeni.
Privind această întâlnire, m-am gândit că există o legătură profundă între felul în care Mirela le vorbește copiilor și felul în care își tratează pacienții adulți.
În medicină, comunicarea nu este un accesoriu al tratamentului. Este parte din tratament.
Un pacient care intră într-un cabinet aduce cu el mai mult decât o problemă medicală. Aduce neliniști, întrebări, experiențe anterioare, uneori temeri pe care nici măcar nu știe să le exprime. Iar medicul nu are doar obligația de a identifica problema și de a propune soluția potrivită. Are și datoria de a explica.
Să explice ce se întâmplă, de ce este necesară o anumită intervenție, ce presupune tratamentul, care sunt limitele lui și, mai ales, ce responsabilități îi revin pacientului.
Pentru că medicina nu este o lucrare pe care medicul o face asupra unui om lipsit de participare. Este, în cele mai multe situații, o colaborare. Medicul aduce cunoașterea, experiența și priceperea sa, dar pacientul trebuie să aducă încredere, înțelegere și responsabilitate.
Un tratament bine executat poate fi compromis de lipsa unor deprinderi corecte. După cum o explicație oferită cu răbdare poate schimba pentru ani întregi felul în care un om își îngrijește sănătatea.
Aici se întâlnesc medicina și pedagogia. Amândouă presupun cunoaștere, dar niciuna nu poate fi practicată cu adevărat bine fără capacitatea de a te apropia de omul din fața ta.
Nu este suficient să știi. Trebuie să știi să transmiți ceea ce știi. Nu este suficient să ai dreptate. Trebuie să găsești și drumul prin care celălalt să poată înțelege.
În cazul copiilor, această responsabilitate este cu atât mai mare. Primele întâlniri cu medicul pot construi încredere sau pot lăsa temeri greu de îndepărtat. Un cabinet în care copilul descoperă lucruri interesante, pune întrebări, primește răspunsuri și este tratat cu căldură devine un loc familiar, nu unul amenințător.
Poate că peste ani, copiii care vizitat astăzi Clinica Dr. Negoiță nu își vor aminti toate explicațiile. Poate că vor uita unele întrebări sau răspunsuri. Dar îmi place să cred că își vor aminti bucuria întâlnirii, sentimentul că au fost ascultați și faptul că un medic le-a vorbit pe înțelesul lor, fără grabă și fără superioritate.
Această amintire îi va însoți atunci când vor avea, la rândul lor, nevoie de un medic.
A fost o zi frumoasă pentru clinică, dar mai ales o zi frumoasă pentru copii. Iar prezența lor, curiozitatea și buna lor pregătire spun lucruri frumoase și despre familiile și dascălii care îi îndrumă.
M-am bucurat să îi văd și m-am bucurat să o văd pe Mirela în această ipostază, în care medicul și educatorul se întâlnesc.
După mai bine de cincisprezece ani de când a început acest proiect și după treizeci de ani de carieră, „Zâna Măseluță” continuă să își pregătească fiecare întâlnire cu aceeași seriozitate și cu aceeași bucurie.
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
Recuperări istorice
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
