Dingo este un Marele Alexandru, cred. Era una dintre cele aproximativ 100 de păsări exotice pentru care construisem un spațiu special, în care vara sau iarna se puteau mișca.
L-am primit cadou de la Mirela de ziua mea. Ne-am uitat trist unul la altul. Eu în libertate, el într-o colivie agățată undeva deasupra biroului meu de vară.
E nedemn, mi-am zis. E nedemn să-l țin acel spațiu. Pur și simplu conștiința îmi spunea că nu pot răpi. de dragul penajului. bucuria mișcării unei ființe.
De aceea i-am creat un spațiu, care nu reprezenta libertatea, dar măcar îi permitea lui Dingo – așa cum l-au botezat copiii – să-și întindă aripile.
Într-o noapte s-a întâmplat o nenorocire. În acela spațiu bine închis a intrat o vietate care a omorât tot ce a întâlnit. Dimineața e era un dezastru. Toate acele păsărele minunate zăceau devorate parțial pe podea. Toate au veni după Dingo în familia noastră extinsă. Dingo a scăpat. Era cel mai antrenat. L-am luat de la fermă acasă. I-am comandat o altă cușcă în care se plimba dar nu putea zbura.
L-au înconjurat toți ai casei cu atenție și mai ales cu multă hrană. Dar ce folos? El tot în cușcă e. Acum, vara, i-am lărgit adăpostul. Își poate întinde iarăși aripile, dar doar pentru câteva fâlfâiri.
Nu zboară decât când simte un pericol. În rest, îl găsesc la poarta cuștii. Stă și privește ore în șir. I-ași da drumul, dar e târziu. Va fi captiv pentru totdeauna. Din ziua în care a fost prins sau născut e captiv și așa va rămâne. Nu-mi pot asuma riscul de al vedea pradă nevinovată în libertate.
Trist. Captivitate e tristă. E tristă, chiar dacă este îmbelșugată. Chiar dacă este sigură.
Tu, prietene, fii liber. Întinde-ți aripile. Nu te lăsa captiv pentru nimeni și nimic în lume. Dacă te lași captiv o zi, o lună, un an, captivitatea va fi starea ta naturală.
Mă uit cu tristețe imensă la Dingo. Oricât de iubit ar fi de cei ai casei, el nu de iubirea aceasta are nevoie, ci de un zbor sănătos. Va muri într-o zi fără să prindă acel zbor sănătos.
Și el și tu trăiești o singură dată. Fii liber și zboară. Nu te uita în urmă, Dumnezeu are grijă de crinii câmpului și de păsările cerului. Crezi că nu va avea grijă și de tine? Va avea, dar nu-ți poate ține loc de îndrăzneală și nici de curajul de a fi liber.
Gândește liber, trăiește liber, vorbește liber, fii liber, fii om deplin! E minunat să trăiești sentimentul libertății! E minunat să fii liber! Cel puțin așa simt și așa cred că și-ar dori micul meu prieten. Dar pot eu să-i dau libertatea fără grija că nu-l vor ține aripile să ajungă prea departe?! Nu e prea târziu?
Dar, tu, prietene, fii liber, pentru tine nu este prea târziu, mai ales dacă ai construit piatră cu piatră o carieră și o viață. Lucrează pentru libertate nu pentru bani. Bani merită să-i ai doar dacă îți dau libertate. Altfel sunt o povară.
De ce să stai la cheremul celor pentru care ești doar o marfă sau un număr? De ce să trăiești în minciună pentru un leu, doi sau mai mulți? De ce să fii doar un biet papagal și nu un vultur?
Gândește-te la viața ta și dacă te simți încorsetat să știi că un ceas de libertate face cât o sută de vieți de robie!
Ceai de urzică
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Fascinația rostirii
