Cherica

Am dat o fugă la Constanța să văd cum au organizat zilele orașului. Nimic fantastic, dar, oricum, nu a semănat cu o nuntă mare în care omul de la Primărie să fie lăudat de cântăreți de parcă-i plătea din buzunar. Mai multă decență din acest punct de vedere.

După o seară la Pescăria lui Matei, un loc unde merită să mergeți, am hotărât să înnoptăm în oraș. Am ales, absolut întâmplător Hotel Cherica. Suna, cumva, ca din Panait Istrati, iar Panait Istrate și Brăila lui mi-au plăcut întotdeauna.

Dar să revenim la Constanța. Am făcut rezervare la Hotel Cherica, aproape de piața Tomis și de faleză.

Totuși în afara originii mai nimic din Istrati.

Un hotel elegant, refăcut de curând, cu elemente de arhitectură aparent discrete, însă extrem de bine conturate și cu o poveste frumoasă.

Identitatea hotelului ornat în interior cu fotografii ale celor care l-au vizitat în scurta revenire la viață din ultimii ani este dată de portretul cel mai mult expus. Aparține Pulcheriei Doiciu, zisă Cherica, fostă soție a Principelui Grigore d. Sturza, din anul 1931.

Anterior, imobilul a aparținut tatălui ei Anton I. Doiciu, fost comerciant și investitor imobiliar în București, Iași, Galați și Sinaia. După moartea sa, în 1918, clădirea este moștenită de fiica lui.

Doiciu a cumpărat-o de la călugări. Destinația inițială a clădirii construite în 1896 a fost de loc de popas pentru călugării care veneau sau mergeau la Athos. De aceea s-a numit și Hotelul Călugărului.