După cincisprezece ani, aproape că îmi vine să îmi cumpăr un televizor. De la ora opt, aproape toți cei pe care îi cunosc sunt ocupați cu… Realitatea, un post de televiziune care pare a fi singurul canal dizident într-o lume media cumpărată cu bani grei.
Transmite un sentiment de clandestinitate, de risc, de interzis. Nu am urmărit emisiunile, dar schimbarea de direcție mi se pare interesantă, mai ales că, atunci când Anca Alexandrescu a venit la Buzău, părea rapid sedusă să nu spună nimic din ceea ce apăruse oricum în timpul campaniei electorale, despre personajele de aici.
Nu știu dacă pot face o astfel de comparație, însă ascultam Vocea Americii la un radio vechi, care prindea prost postul, și aveam senzația că sunt informat și că particip la o formă de dizidență împotriva unui regim represiv.
Paradoxal, atunci ascultam din țară un post care emitea din afacere, în timp ce acum, cei din afară stau cu ochii pe Realitatea TV.
Fascinația rostirii
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
Ceai de urzică
Recuperări istorice
