La mulți ani tuturor celor ce poartă acest nume binecuvântat, în formele lui masculine și feminine. Să fiți ocrotiți și călăuziți de Maica Domnului!
Și pentru a înțelege mai bine ce înseamnă să ai o astfel de ocrotitoare, îmi permit să vă istorisesc un episod regăsit într-un roman al unui autor belgian belgian la modă, în care sunt referințe despre dezastrul ultimului război mondial, cu dramele lui generale și mai ales cu suferințele evreilor.
Erau ani cumpliți, ani în care părinții încercau prin orice mijloace să-și salveze copiii, trimițându-i departe, cu acte false, ca să li se piardă urma. Doi dintre acești copii au ajuns într-un internat. Dorul de casă îi ardea, dar sângele i-a făcut să se recunoască de același neam și, în tăcere, să devină aproape frați.
Căutau mereu misterul, asemenea Cireșarilor lui Chiriță. Într-o zi, ieșind din curtea școlii, au fost atrași de zidurile acoperite de iederă ale unei capele părăsite. Inima locului păstra chipuri sfinte, uitate sub colbul timpului.
Unul dintre copii, mai curajos, a pășit primul înăuntru. Când prietenul său l-a urmat, l-a găsit în fața unei icoane a Maicii Domnului, strângând-o la piept.
— Ce faci? Te rogi? Noi nu suntem creștini…
— O mamă e întotdeauna o mamă, a răspuns cel dintâi. Mă rog ei să ne salveze pe noi și pe părinții noștri.
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
