Plăcut, într-adevăr.

Autostrada București–Buzău: între necesitate, eleganță și realitate. Am circulat în această seară și am avut o stare de bine și siguranță.

După ani de așteptare, de promisiuni și șantiere întârziate, porțiunea de autostradă București–Buzău a devenit, în sfârșit, o realitate. Este o experiență nouă pentru cei care au suportat ani la rând aglomerația de pe drumul vechi, dar și un moment de reflecție asupra felului în care infrastructura schimbă harta dezvoltării locale.

Plăcut, într-adevăr.
Chiar scriam cu mâhnire, în urmă cu câteva zile, că intrarea spre Mizil și mai ales ieșirea spre autostradă sunt un calvar insuportabil.
Dar astăzi am circulat pe autostradă. Se iese pe la Stâlpu și, deși mai există un disconfort, faptul că acum sunt două căi de ieșire – iar doar una singură se descarcă aici – face traficul mult mai confortabil.

Mai mult decât o șosea nouă
Autostrada București–Buzău nu este doar o necesitate care a întârziat prea mulți ani, cu un preț plătit în costuri și vieți omenești. Este și o experiență plăcută, care aduce un sentiment de normalitate europeană.

Efecte în lanț
E drept, infrastructura locală și structura de rezistență a clădirilor vor fi mai puțin uzate, dar comerțul din localitățile de tranzit va avea de suferit. Acolo unde altădată mașinile încetineau și oamenii se opreau, acum vor trece doar amintirile.

O cale sigură și elegantă
Autostrada nu aduce neapărat dezvoltare uniformă – ea concentrează progresul în marile centre. Totuși, rămâne o cale sigură, elegantă și mult așteptată. O dovadă că, uneori, drumurile bune nu doar leagă locuri, ci și schimbă mentalități.

Sale!