E o brambureală care creează disconfort, iar oamenii din sistem o consideră intenționată. Te trezești cu omul de la deconectări la ușă — executorul fără chip, dar cu misiune clară. Totul pare implacabil, mai ales dacă e dintre cei „setoși” de să pună în practică ordinul. Se simt puternici. Sunt și unii mai blânzi, dar rămâne aceeași problemă: monopolul.
Aceasta este atitudinea reprezentantului unui monopol. Lipsa de concurență produce aroganță, iar omul ajunge să creadă că-ți face o favoare că te servește. Totuși, timpul și tehnologia schimbă multe, inclusiv atitudinea față de client.
Îmi amintesc bine: eram tânăr, proaspăt căsătorit. Locuiam într-o garsonieră și aveam firul tras pentru telefon fix. M-am dus la sediu să fac cerere pentru instalare. Parcă venisem să fur. Funcționara mi-a răspuns arogant, cu aerul acela de stăpân peste resursele statului. Am lăsat cererea totuși.
Foloseam pe atunci telefoanele stradale portocalii, cu fise. Se blocau des, iar coada era ritualul zilnic al neputinței.
Nu erau suficiente numere îmi spuneau, nici prea mult interes din partea celor care administrau rețeaua nu părea să fie. O pilă – ce termen au inventat românii – și rezolvai. Dar nu aveam. Alternative? Nu!
Monopol!
Dar a apărut telefonul mobil — Conex Go. L-am luat.
Patru ani mai târziu m-au sunat de la Telecom:
„V-a fost aprobată cererea. Venim să vă instalăm telefonul fix.”
„Mulțumesc, nu mai e nevoie!”, am răspuns.
Așa s-a încheiat, pentru mine, relația cu telefonul fix.
Pare greu să scapi acum de dependența de electricitatea dată de actualii, dar viitorul merge clar într-o direcție: independența energetică. Panourile solare, bateriile, tehnologiile verzi — toate acestea vor transforma „deconectarea” într-un concept învechit.
Cine știe? Poate că peste câțiva ani, omul care venea să taie curentul va bate la ușă doar ca să ceară… o încărcare.
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Fascinația rostirii
