Moldova săracă, Moldova puternică

Statisticile spun că patru dintre cele cinci județe cu cel mai mic PIB pe locuitor din România se află în Moldova. Botoșani, Suceava, Vaslui și alte județe ale regiunii continuă să ocupe ultimele locuri în clasamentele economice. Cifrele sunt reci și par să spună o poveste simplă: sărăcie, lipsă de investiții, dezvoltare întârziată.
Dar Moldova nu poate fi redusă la niște tabele și grafice.
Este regiunea care a dat României un număr impresionant de oameni de cultură, profesori, medici, preoți, ingineri și antreprenori. Este locul în care comunitățile au învățat să supraviețuiască atunci când statul a întârziat să ajungă la ele. Este spațiul în care solidaritatea și atașamentul față de familie au rămas mai puternice decât în multe alte părți.
Paradoxul Moldovei este că, deși apare adesea în statistici la coada clasamentelor economice, produce în continuare oameni capabili să construiască, să muncească și să reușească oriunde în lume. Satele au pierdut populație, mulți tineri au plecat, însă energia umană a regiunii nu a dispărut.
Problema nu este lipsa valorii oamenilor, ci lipsa investițiilor, a infrastructurii și a unor politici care să ofere șanse egale. Când autostrăzile se opresc departe de tine, când marile investiții aleg alte regiuni, decalajele devin inevitabile. Economia funcționează după reguli destul de lipsite de romantism. Drumurile atrag investiții, investițiile creează locuri de muncă, iar locurile de muncă ridică nivelul de trai. Revoluționar, nu? Cine ar fi crezut că accesul contează.
Moldova are nevoie de mai puțină compătimire și de mai multă conectare la marile fluxuri economice ale țării și ale Europei. Pentru că în spatele cifrelor există o regiune care a demonstrat de multe ori că poate transforma lipsurile în ambiție.
Poate că adevărata întrebare nu este de ce Moldova este încă săracă. Întrebarea este cât de departe ar fi ajuns dacă ar fi primit aceleași oportunități ca alte regiuni ale României.
Titlu pentru imagine:
„Moldova săracă în statistici, bogată în oameni”