A început din nou Postul Adormirii Maicii Domnului. Am trecut deja de jumătatea anului și, aproape fără să ne dăm seama, timpul își continuă alergarea. Fiecare post ne amintește că viața nu stă pe loc și că, odată cu trecerea zilelor, ar trebui să creștem și noi puțin în bunătate.
În fiecare an apar aceleași discuții despre dezlegări, despre ce se mănâncă și ce nu se mănâncă. Sunt chiar simpatici oamenii care stau la coadă la pește, deși nu țin post în restul anului. Nu e cazul acestui post, dar în rest dezlegarea la pește e bifată febril de ce parte dintre cei care nu țin post. Totuși, să nu uităm, postul nu începe și nu se termină în farfurie.
Acesta este un post, care până la urmă, nu e cel mai greu de ținut. Nu cere sacrificii imposibile. Însă ar fi o mare amăgire să credem că simpla schimbare a meniului este cea mai sigură cale către virtute.
Există oameni care, din motive medicale, învață cumpătarea cu ajutorul tratamentelor sau chiar al intervențiilor chirurgicale. Dar nimeni nu poate opera invidia din suflet. Nimeni nu poate prescrie o pastilă împotriva răutății, a mândriei sau a lipsei de răbdare.
Adevărata nevoință este alta. Să fii mai puțin invidios. Să fii mai puțin rău. Să răspunzi cu răbdare acolo unde ieri răspundeai cu mânie. Să alegi binele atunci când răul pare mai ușor. Să fii mai puțin ticălos și mai mult om.
Aici începe adevăratul post. Restul sunt doar mijloace.
Și dacă te gândești că ești prea păcătos ca să mai aibă rost să încerci, nu uita un lucru: Dumnezeu a făcut sfinți din oameni care au cunoscut cele mai adânci căderi. Sunt sfinți care și-au luat avânt din iadul propriilor păcate pentru a ajunge la cer.
De aceea, nu amâna. Începe cu puțin, continuă cu mult.. Mai puțină răutate, mai puțină judecată, mai multă iertare și mai multă iubire. Dacă la sfârșitul acestui post vei fi devenit un om mai bun decât ai fost la începutul lui, atunci ai postit cu adevărat.
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
