Înainte de cununie, o întâlnire cu preotul. De ce avem nevoie de sfat înainte de a întemeia o familie

Ne pregătim pentru nuntă cu luni înainte.
Alegem biserica, restaurantul, muzica, florile, hainele, invitațiile. Facem liste, programări, calcule. Ne ocupăm de toate detaliile unei zile care va trece, oricât de frumoasă ar fi ea.
Dar cât ne pregătim pentru ceea ce începe după acea zi?
Pentru că nunta durează câteva ore. Căsătoria, dacă Dumnezeu ajută și noi suntem înțelepți, durează o viață.
Cred că este foarte important ca tinerii care se pregătesc pentru cununie să se întâlnească înainte cu preotul și să aibă o discuție adevărată cu el. Nu numai despre lumânări, nași, acte și ora slujbei.
Despre ei.
Despre familie.
Despre ceea ce urmează.
Trebuie să recunoaștem un lucru pe care entuziasmul începutului ne face uneori să-l uităm: nimeni nu este cu adevărat pregătit pentru căsătorie.
Ne căutăm. Ne găsim. Ne îndrăgostim. Descoperim că avem multe lucruri în comun și avem sentimentul frumos că ne completăm unul pe celălalt.
Și este firesc.
Dar viața de familie înseamnă mult mai mult decât această potrivire de la început.
Înseamnă să trăiești zi după zi lângă un alt om. Cu firea lui, cu educația lui, cu familia din care vine, cu sensibilitățile lui, cu oboseala lui, cu temerile lui, cu slăbiciunile lui.
Și, desigur, cu ale tale.
Apar responsabilitățile. Apar banii. Apar socrii. Apare oboseala. Vin copiii. Vin nopțile nedormite. Vin uneori bolile, lipsurile, neînțelegerile, frustrările și perioadele în care unul dintre cei doi trebuie să-l ducă aproape în spate pe celălalt.
Atunci descoperim că iubirea nu este numai emoție.
Este și răbdare.
Este și iertare.
Este și renunțare.
Este și capacitatea de a rămâne atunci când ar fi mai simplu să pleci.
De aceea cred atât de mult în întâlnirea tinerilor cu preotul înainte de cununie.
Un preot care a întâlnit, de-a lungul anilor, sute de familii poartă cu el o experiență pe care nu o găsești într-o carte. A văzut începuturi frumoase, dar a văzut și crize. A ascultat oameni fericiți, dar și oameni care au venit la el atunci când familia lor era aproape să se destrame.
Iar dacă preotul are el însuși familie, experienței duhovnicești i se adaugă și experiența concretă a vieții de soț și de tată.
Nu înseamnă că preotul deține toate răspunsurile.
Înseamnă doar că uneori poate vedea de pe margine ceea ce doi oameni îndrăgostiți nu reușesc încă să vadă.
Eu oficiez multe cununii și mă bucur de fiecare dată când tinerii nu vin la biserică doar pentru stabilirea detaliilor ceremoniei, ci își doresc să stăm de vorbă.
Îi apreciez mult pe cei care întreabă:
„Părinte, ce ne sfătuiți?”
Este o întrebare simplă și, în același timp, foarte matură.
Pentru că una dintre marile iluzii ale tinereții este convingerea că trebuie să știm deja totul.
Nu trebuie.
Și, de fapt, nici mai târziu în viață nu ajungem într-un punct în care sfatul unui om cu experiență să nu mai aibă loc.
Întâlnirea aceasta nu trebuie să fie o predică.
Ar trebui să fie un dialog.
Despre așteptările fiecăruia de la căsătorie. Despre relația cu părinții. Despre copii. Despre bani. Despre credință. Despre iertare. Despre conflicte. Despre felul în care cei doi își imaginează viața peste zece sau douăzeci de ani.
Nu e ușor să începi să înțelegi cum vei avea grijă de omul de lângă tine după ce florile se vor ofili, invitații vor pleca, iar fotografiile vor rămâne într-un album.

Biserica nu îi cheamă pe doi oameni numai pentru a le pune cununi pe cap.
Îi cheamă să înțeleagă ce înseamnă acele cununi.
Sunt semnul bucuriei, dar sunt și semnul unei responsabilități asumate împreună.
De aceea aș îndrăzni să le spun tinerilor care se pregătesc pentru căsătorie:
Nu vă întâlniți cu preotul doar pentru a stabili ora cununiei.
Stați de vorbă cu el.
Întrebați.
Ascultați.
Luați din experiența lui ceea ce vă poate fi de folos.
Pentru că nu există familie în care iubirea să facă inutil sfatul.
Dimpotrivă.
Uneori tocmai iubirea adevărată începe în momentul în care doi oameni au suficientă smerenie încât să recunoască:
„Ne iubim. Dar mai avem multe de învățat despre cum să trăim împreună.”

Sale!