Ieri, 16 februarie, la Hotel Pietroasele din Buzău o avut loc conferința cu titlul Eros, logos & Agape, pe care am avut-o onoarea să o organizăm beneficiind de susținerea Iris Pharm și Iris Medical Consult.
Limbaj de lemn, nu?! Am început acest text cu formulări care nu mai spun mare lucru, atâta vreme cât evenimentul a trecut. Poate că trebuia să mai adaug că au participat oameni de forte bună calitate, însă nu-i voi aminti după nume pentru că, uneori, la Buzău, chiar și un eveniment cultural poate fi interpretat ca un act de trădare a unor grupuri în care comportamentul tribal bate orice formă de cultură. Admirație pentru cei care văd valoarea și nu se sfiesc să trăiască așa cum simt.
Mihai Neamțu a fost magistral. Sunt fericit că am putut să mai întâlnesc atâta cultură la cineva, îmi spunea la sfârșit domnul profesor Ovidiu Ionescu.
Dragobetele și generozitatea intelectuală ne-au adunat, iar Mihai ne-a trecut prin literatură și cultură pentru a găsi dragostea din noi și din cărți.
Un discurs profesionist, curat, bine dozat, chiar bine jucat, a fascinat publicul. Am trăit opusul superficialității contemporane. Dragostea a devenit la zile stabilite din calendar un act de consum, iar consumul te risipește, de scoate din tine și te aruncă pe rafturi și tarabe. Trebuie să iei ceva, să cumperi ceva, să-i oferi ceva ce nu i-ai mai dăruit. Frumos, dar dragostea nu este aceasta, sau … nu este doar aceasta. Mihai a vorbit despre dragostea care schimbă vieți, care se ridică peste condiționările materiale, care tulbură, ridică, coboară, dar supraviețuiește până la moarte și nu până seara.
E greu să mai aduci emoție într-o vreme când mediile digitale, prin vaccinare emoțională, anulează tensiunea. Inhibitorii tensiunii emoționale sunt atât de bine administrați încât nu mai simțim cum trebuie fluxurile vieții. Iar noi, muritorii, avem nevoie de emoții pure, tocmai pentru a trăi dragostea.
A fost și emoție, a fost și cultură, a fost un dar oferit de filosoful și teologul Mihai Neamțu, publicului buzoian și râmnicean, căutător al formelor autentice de exprimare culturală, forme care ajută să înțelegi ce înseamnă să trăiești cu rost și cum poți realiza că cel de lângă tine este cu adevărat cel hărăzit ție. Dragostea nu moare niciodată, scria apostolul Pavel. Da, nu moare, dar cum o afli, cum o simți, cu o trăiești, ca viața ta să fie bucurie. Despre aceste căutări a vorbit Mihai, uzând de dosarul Dostoievski, dar și de alte modele de dragoste, poate nu la fel de fierbinți și dramatice precum cel din familia marelui scriitor, însă extrem de incitante.
Mulțumim Mihai și tot înainte spre tribune de unde vocea să se audă cât mai bine!
Retropelerinaje Buzoiene
Ceai de urzică
Fascinația rostirii
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
Recuperări istorice
