Cum se poate colabora cu un rebel?

Deși am destui ani în învățământ, nu pot da sfaturi. Sunt profesori cu experiență și realizări excepționale care o pot face. Eu am avut avut avantajul că am lucrat în medii disciplinate cum este Seminarul Teologic, în învățământul nonformal unde copii vin din plăcere, iar în ultimii 15 ani în domeniul care mă atrage cel mai tare, educația adulților.

Evident, am avut și eu elevi rebeli, iar mijloacele de colaborare au fost diferite. Coerciția poarte fi o cale, însă nu o văd cea mai indicată. Poate crește gradul de frustrare pentru că, în definitiv, rebelul are …. durerile lui. Apropierea este însă o soluție care trebuie încercată.

Eram profesor la Seminar. Eram relativ la început de carieră didactică. Aveam un elev cu potențial însă extrem de indisciplinat. Nu era pauză în care profesorul care ieșea de de la clasa elevului respectiv să nu se plângă că a avut dificultăți.

Nu e ușor să gestionezi o asemenea situație. Predam mai multe discipline, iar lor le predam Patrologie, o disciplină extrem de frumoasă. O istorie al literaturii religioase din primul mileniu creștin. Îmi doream să am condiții bune de predare și recunosc, mă temeam că voi avea și eu probleme.

Am vrut să-i cunosc mai bine pe toți elevii clasei, mai ales că un rebel are întotdeauna admiratori și instigatori. Am organizat împreună un meci de fotbal. Era un spațiu public, undeva, în Parcul Tineretului din Buzău și rebelul nostru striga cât putea atunci când prindeam mingea: Șut părinte! Hai părinte! Eram coechipieri și ar fi trebuit ca și la clasă să jucăm în aceeași echipă. Ghinion! Ghinionul meu, evident! La clasă eram adversari. Era greu să țin lecția, mai ales că nu sunt o persoană autoritară. Sunt hotărât, însă între blândețe și autoritate, prefer blândețea.

Deși tendința venită din discuțiile purtate în cancelaria școlii era presiunea, am mers totuși pe soluția păcii. Știți cum  e cu războiul … toată lumea pierde. Așa că, după câteva ore de curs și disconfort, am propus o temă de evaluare, iar la fotbal, ca între prieteni, i-am șoptit coechipierului meu  că-l vreau bine pregătit ora următoare pentru că vreau să demonstrăm tuturor în școală că e bun și nu rău. S-a conformat și a primit un 10. Nu știu dacă a fost singurul de până atunci în Seminar, însă și-a schimbat comportamentul total. Nu voia să-și strice media. Era cel mai valoros trofeu pe care l-a dus părinților. iar Patrologia a devenit disciplina preferată. Nu-i scăpa nimic din ceea ce avea de citit.

Evident, metoda mea de lucru a fost criticată de conducea de atunci a școlii fiindcă era văzută ca un compromis, care nu ar fi educat elevul, însă eu am avut liniște la ore și chiar am amintiri frumoase din acel an școlar.

Reduceri!