Ion Daală, 100 de ani trăiți frumos

Anii omului sunt 70. Pentru cei puternici sunt 80. Restul? Chin și durere! Așa spune psalmistul și nu este lipsit de temei ceea ce spune.

Și totuși ….

Domul Ion Dala pe 3 aprilie 2024 împlinește 100. Nu mai e o vârstă. E o istorie. Nu mai dai mâna cu un om, ci cu un secol de istorie.

Nu e singur. Doamna, are 96.

Ambii s-au confruntat în timp cu probleme de sănătate. Dl. Daală chiar cu un cancer pe care l-a operat. Un cancer de colon, dacă-mi amintesc corect.

100 de ani.

E prima dată când dau un mâna cum o mână de 100 de ani.

Ce minune de la Dumnezeu! Da, viața poate fi văzută ca un chin și o durere. Însă, după 80 este o binecuvântare, mai ales dacă știi să o trăiești frumos.

Dl. Ion Daală a trăit-o frumos. Nu găsesc altă explicație pentru longevitate. E gena, poate. E cumpătarea. Este echilibrul. Cam atât. Nu s-a pregătit pentru 100 cum se spune la carte astăzi. A avut și momente grele, ca fiecare. Nu a fost un sportiv și nici un obsedat de propria-i grijă.

Dar a trăit frumos pentru că are un suflet bun, un suflet de artist.

L-am vizitat ocazional, mai ales de Paște și de Crăciun, pentru că locuiește în Micro 14. Elegant. Ne primea cu botezul la papion și cu dulceața pregătită în farfuriuțe, după vechi și pendante tradiții.

Apoi, cu o bucurie inimaginabilă, se așeza la pian și dădea foile partiturii, cu o coordonare perfectă între ritmul melodic și dansul propriului corup în fața nobilului instrument. Erau singurele momente când părea că-și încalcă buna-conviețuire cu calmul proverbial pe care l-a afișat mereu. Avea nerv.

100 de ani care sunt datorați și familiei. Fără dragostea copiilor e greu să-i atingi, să fim sinceri. Acolo a fost model de dăruire.

Să-i spun mulți înainte? Sigur! Tot la fel de frumos trăiți înainte!

Una dintre poveștile care m-au impresionat a fost Oscar și Tanti Rose, scrisă de Eric Emmanuel Schmitt. E povestea unui destin implacabil. Un copil a auzit cât de repede nu va mai fi de la medicul curant care le spunea părinților. Părinții? Nu i-au zis. Au fugit de această responsabilitate. El, Oscar, totuși auzise. Atunci a venit Tanti Rose – un fel de înger păzitor – și l-a învățat ce are de făcut. Și-a condensat viața și fiecare săptămână a fost cât un număr de ani. Copilul a prins 100. A și depășit așteptările …

Dl. Daală nu va prinde 200. Dar deja este o poveste viața dânsului. Deja poate să treacă cu imaginația artistică peste ani și să mai prin prindă 100. Adună 100 care au fost cu 100 care vor fi. Vă imaginați ce fascinantă viață poate trăi, prin câte vremuri poate trece, doar într-o singură viață? Să vii din trecut, să calci peste istorii de tot felul – războaie, comunism, post-comunism, hiper-tehnologizare, etc – și să reziști timpului, provocărilor, lipsurilor … nu e o minune?!

Sigur, e interesantă memoria dl, Ion Daală. Dar la fel de interesant ar fi ca să ne lase mărturie despre cum vede următoarea sută de ani. Alonja celor 100 sigur i-a dat ideea despre ceilalți 100 din viitor.

În speranța că nu m-am abătut prea mult în ultimele două paragrafe de la eveniment și de la eroul său, îi urmăm dl. Dala sănătate și să aibă binecuvântare de la Dumnezeu ca să să-ți ducă anii în continuare cu bucurie; și dacă nu-i putem cere o rețetă a longevității, pentru că nu prea există, măcar să credem că e posibil pentru fiecare, pentru că a fost posibil pentru sărbătoritul nostru.

Mulți și binecuvântați ani, domnule Daală!