Ideea acestui text a pornit de la o urare transmisă de domnul Gheorghe Serbănescu, care scria:
Astăzi sărbătorim nu doar trecutul nostru, ci și viitorul pe care îl construim fiecare dintre noi uniți în credință!
Este prima dată când de Ziua Națională avem alegeri pentru Parlamentul României.
România este încă o țară tânără. Are un trecut fabulos. Minunea aceea a tăcerii istorice de aproape 1000 de ani de la retragerea romanilor, la apariția primelor mențiuni despre formațiunile statale, timp în care s-a dospit limba română, nu poate fi ignorată.
O minune la fel de mare este și realizarea Marii Uniri. A fost contextul favorabil și românii au știut ce vor. Nu a fost simplu să unești provincii care vorbeau o limbă comună, dar cam atât. Experiențele statale ale fiecărei provincii erau diferite. Uniformizarea legislației, instituțiilor, vieții în general, nu a fost ușoară.
Abia în comunism, e drept, prin metoda tăvălugului, s-a realizat deplina uniformitate.
Și ce infami am fost atunci noi, românii. Aproape toți cei care au realizat Marea Unire au fost trimiși în pușcării, iar unii dintre ei nu au astăzi nici măcar mormânt. Poate de aceea, pe lângă bucurie, ar trebuie să avem un ceas de lacrimi la fiecare 1 Decembrie.
Astăzi se comemorează Unirea oficial. Nu merg de mulți ani la paradă. Nu pot să mai merg când văd cine a ajuns să vorbească în numele poporului meu.
Fac parte din generația care are încă amintiri. Străbunicul meu a luptat în Primul Război Mondial. Nu a murit pe front, dar de acolo i s-a tras moartea. Bunicul meu, din partea tatălui, a luptat pe front, la Cotul Donului, iar fratele bunicii mele a murit în ultima zi pe frontul din Tatra. La fel și bunicul
Pe sacrificiul lor s-au pus acum pupitre de la care citesc chinuit personaje care nu cred în nimic. Mă doare teribil această realitate, mai ales când mă gândesc ce oameni deștepți și înțelepți au fost cei care au făcut Unirea. Au trecut peste orgolii și propriile interese. Au reușit și ne-au lăsat o țară! Iar țara astăzi este roasă de impostura celor care vor să se legitimeze ca urmași ai minunaților noștri strămoși.
Deci, la trecutu-ți mare, dar la viitor …
Cu gândul la trecutul extraordinar, am totuși speranță. Am votat cu speranță și cred că putem fi ceea ce am fost și mai mult decât atâta! Totul depinde de curajul pe care-l avem să privim în viitor și de alegerile pe care le facem.
La mulți ani România!
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
