Popescu D Ion. Așa l-am cunoscut. Mi-a fost simpatic și, probabil, i-am fost simpatic. Avea umor, ironie, dar și spirit de adaptare.
L-am cunoscut mai bine pe vremea când era Secretar General la PD. Era bun organizator și pentru acest motiv devenise de neînlocuit.
Un partid politic e un vehicul greu de condus pentru că deși pare un loc al camaraderiei, fiecare l-ar păcăli bucuros pe celălalt și împreună … electoratul.
Și ca să vedeți umorul pe care-l avea Popescu D Ion, la un rând de alegeri, cam tot prin aprilie, pentru a nu stârni dispute pentru lista de consilieri, a citit lista în ordinea pozițiilor așa cum urma să apară fiecare pe buletinul de vot. Fericită toată lumea. Nici un orgoliu nu a tulburat întâlnirea. Doar că … atunci când au mers să se voteze cei din urmă … erau cei dintâi. Nu, nu era biblică situația. Pur și simplu … s-a greșit lista. Cei din urmă nu au făcut scandal la ședință pentru că știau că-s primii, iar primii anunțați la ședință nu s-au revoltat pentru că nu știau că-s ultimii.
L-am cunoscut de dl. Popescu și înainte de politică. Era un bun tehnician. Am ținut legătura și după ce a renunțat la politică. Era, cu adevărat, sufletul șahului.
În timp s-a mai luptat cu câte o suferință. Astăzi a fost doborât.
Condoleanțe familiei! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!